Regizorul Andrei Ujică, propus pentru acordarea titlului de Cetățean de Onoare al Timișoarei

Mai mulți oameni de cultură din Timișoara au inițiat demersurile pentru ca regizorul Andrei Ujică să fie distins cu titlul de Cetățean de Onoare.  

Solicitarea a ajuns la primarul Dominic Fritz și este semnată de 30 de oameni de cultură și personalități din Timișoara: Florin Iepan, Răzvan Munteanu, Mihaela Tilinca, Ovidiu Mihăiță, Mircea Mihăeș, Vasile Popovici, Christine Cizmaș, Alexandru Condrache, Marcel Tolcea, Camil Mihăescu, Robert Șerban, Călin Meda, Levente Kozma, Dana Sarmeș, Mihai Gafencu, Diana Marincu, Sorina Jecza, Gheorghe Șfaițer, Brândușa Armanca, Lucian Ionică, Smaranda Vultur, Marius Giura, Ștefan Iordănescu, Cristina Docea, Mona Nicoară, Alexandra Palconi, Ionuț Mareș, Lucian Mircu, Adriana Babeți și Rafael Vasilcin.

„Acordarea acestei înalte distincții ar fi o binevenită recunoaștere și o sărbătoare pentru întreaga comunitate culturală timișoreană. Nu este ușor a cuprinde într-un cadru restrâns o personalitate precum cea a lui Andrei Ujică, dar acest complex artist de anvergură europeană devine motiv întemeiat de mândrie pentru timișorenii în mijlocul cărora s-a format și al căror cetățean de onoare este îndreptățit să devină.”, spun inițiatorii proiectului.

Andrei Ujică s-a născut la Timișoara în 13 noiembrie 1951. A studiat literatura la Universitatea din Timișoara, apoi la București, în paralel fiind angajat la Muzeul Banatului și Biblioteca Mitropoliei Banatului din Timișoara. A publicat versuri, din 1968, eseuri și proză, unele din primele texte apărându-i în revista „Orizont”, care l-a avut redactor șef pe Sorin Titel. Povestirea „Isabela, prietena fluturilor” a fost unul dintre motivele pentru care Monica Lovinescu și Virgil Ierunca au încurajat de la Paris insula de nonconformism estetic și politic pe care Andrei Ujică a propus-o în literatură.

În anii ’70 a colaborat cu Șerban Foarță la compunerea versurilor „Cantafabule” și „Mugur de fluier”, melodii ale formației Phoenix. A tradus din germană în română texte capitale ale Aktionsgruppe Banat. Începând cu 1981, după ce a obținut o bursă la Heidelberg, s-a hotărât să rămână în Germania, unde a predat literatura, filmul și teoria mass-media, întâi la Mannheim, ca asistent la catedra de romanistică. Imediat după Revoluția din ’89 a scris „Television/Revolution. Das Ultimatum des Bildes”.

În 1992 a avut loc premiera filmului „Videogramele unei revoluții” realizat în colaborare cu Harun Farocki, creație de referință în ceea ce privește relațiile dintre media și puterea politică în Europa sfârșitului de eră comunistă. Al doilea film, „Out of the Present”, realizat în 1995, a fost comparat adesea cu pelicule importante precum „Solaris” și „A Space Odyssey”, fiind unul dintre cele mai cunoscute filme europene non-ficționale ale anilor ’90. În anul 2000 a apărut „2 Pasolini”. Începând cu 2001, Andrei Ujică a predat la Universitatea Națională din Karlsuhe.

Filmul „Unknown Quantity”, care a avut premiera în 2005, este unul dintre cele mai interesante experimente multimedia, prin punerea în scenă a unor conversații cu ajutorul unei proiecții în buclă. „Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu” este documentarul a cărui premieră a avut loc în 2010 și care încheie trilogia dedicată sfârșitului comunismului în România.

„Conferirea titlului de Cetățean de onoare al Municipiului Timișoara domnului Andrei Ujică, acum în vârstă de 72 de ani, ar fi un semnal recunoașterii meritelor sale deosebite aduse nu doar mediului artistic și cultural-educativ dar și o formă de a sărbători întreaga sa activitate.”, se mai arată în demersul inițiatorilor.

• Tweet
• Pin It