Meciul Oltchim a intrat în prelungirile etapei de masă. Toată România a făcut joc de glezne, genuflexiuni şi s-a dat cu cremă să-i lucească picioarele. Să nu credeţi că cremele le-a dăruit Mihai Răzvan Ungureanu din cadoul primit (la cererea sa), de la RA-APPS. Cremele sunt din rezerva aflată la dispoziţia primului-ministru. Şi după încălzirea asta, 21 de milioane de români s-au aruncat în luptă şi au călcat arbitrul în picioare. Aţi ghicit, e vorba de domnul Vulpescu, şeful Oficiului de Privatizare, cel care a condus licitaţia cu strigături pentru privatizarea Oltchim. Săracul! Nici nu a apucat să scoată măcar un cartonaş roşu. Scorul (deocamdată), este unu la zero pentru poporul lui Diaconescu. Cel puţin, până luni, când Guvernul e hotărât să facă blat şi să bată poporul lui Diaconescu la fundul gol. La pauză, tot unu la zero pentru Diaconescu. Şi în timp ce echipele îşi trag răsuflarea, că mai e totuşi o repriză de prelungiri, Diaconescu a plecat prin Europa după bani. S-a întors şi a declarat: Îmi dau viaţa şi banii pentru salvarea Oltchimului! Cum să nu-l iubeşti pe acest finanţator al poporului român? Îl iubeşti, îi faci galerie, dar cu amorul acesta rămâi. Viaţa nu trece prin stomacul echipei, iar banii, vorba aia, sunt la Elodia. Are sau n-are bani Diaconescu?, a devenit refrenul galeriei tuturor românilor, răspunsul urmând a-l afla luni, după executarea loviturilor de la unşpe metri. Aşa că, să mai tragem de timp, stimaţi pariori, că tot aia e. Deci. Meleşcanu, şeful SIE, a fost chemat la Palatul Victoria, să-i explice lui Ponta ce dracu a făcut Diaconescu pe unde a umblat teleleu. Vă daţi seama, spionii României, curăţaţi, spălaţi şi pomădaţi abundent din provizia de forfecuţe, papuci de baie, beţişoare, parfumuri, alifii etc., pe care MRU n-a putut s-o lichideze în perioada cât a fost în două luntri, adică, şi şef SIE, şi prim-ministru, urmărindu-l pas cu pas prin găurile făcute în ziare pe Dan Diaconescu. Sigur, pe bani grei, de la buget. Apare şi un plan secret pentru câştigarea meciului. Nu avem nicio condiţie, pardon, ne-am răzgândit. Avem doar vreo şapte mii de condiţii. Mare brânză! Îndepliniţi-le şi mai vorbim, vorbi Diaconescu.