Punctul G. „G” de la Georgescu

De când a dat cu subsemnatul la Parchet, Călin(Pagini de poveste) nu mai are somn. Gândul îi este mereu, și mereu la țărișoara lui suverană, liberă și semeață, la ziua în care îl va numi pe Jorjelu prim-ministru, pe Ancuța ambasadoare la Moscova și pe Horațiu Potra șef la Externe.

A încercat să ia pastile și ceaiuri naturiste, doar, doar se va odihni și dânsul ca tot omul, dar nimic. Ca să nu doarmă cu burta plină, ca să nu viseze urât, a renunțat și la masa de seară pe care a înlocuit-o cu două pahare cu apă, nici prea rece, nici prea caldă. Potrivită, la temperatura camerei. Niciun efect. Ba, mai mult, a rugat-o pe Cristela să-i spună povești înainte de culcare. Basme despre apă, aer și energie. Și nimic. Dar absolut nimic. Dimineața se trezea și mai obosit de cum se culca seara.

„Sunt condamnat, Cristelo, la suferință și durere. Mă simt ca un martir angajat, prin bursele organizate de Agențiile Județene pentru Ocuparea Forțelor de Muncă, în slujba neamului meu. Eu mă îndrept spre popor și poporul vine spre mine, ca să ne întâlnim în punctul G. „G” de la Georgescu. Îmi voi duce crucea, Cristelo, la fel cum și-au dus-o, Decebal, Burebista și toți cnejii veniți de la Răsărit.”

Și doamnei Cristela i se rupea sufletul când îl vedea cum, șontâc, șontâc, sprijinit în două cârje, traversa bătătura vilei de la Izvorani până la cutia poștală de la poartă, întorcându-se mereu trist, cu ochii încețoșați și cu umerii aplecați. „Cristelo, nici azi nu mi-o trimis Donald scrisoare, să știu ce să fac în continuare.” Și ca să-l îmbărbăteze, precum o făcea doamna Stanca cu Mihai Viteazul, viitoarea primă-doamnă îl aștepta în prag cu o cană aburind: „Ți-a făcut iubi tău un ceai de mușețel mioritic, îndulcit cu miere de la albinele suverane, așa cum îți place ție. Ia și bea-l, că face bine la creierul tău obosit.”

Și după ce se mai liniștea, tot Cristela îi zicea: „Eu nu cred că Donald ăsta e atât de nesimțit să te lase taman acum în curul gol. Mai degrabă cred că nu-ți cunoaște adresa, iar prin email nu are curaj să-ți trimită instrucțiuni, de teamă să nu-ți spargă contul alde Bolojan și Ciolacu. Părerea mea.”

Și de fiecare dată după ceaiul de mușețel și retorica Cristelei, Călin(Pagini de poveste) prindea roșu în obraji. Își revenea și se întorcea cu totul în realitatea momentului: „Vezi că mâine e 1 martie. Vorbește cu Jorjelu să împartă mărțișoare și în numele meu. Și acum, lasă-mă, mă pun să-i scriu din nou lui Trump: «Dragă Donald. Eu sunt sănătos, de la umeri în jos, ceea ce îți doresc și ție.» (…)”

• Tweet
• Pin It