Punctul 8: „Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism”

Proclamația de la Timișoara împlinește, în 2025, 35 de ani. La 11 martie 1990, George Șerban citea în fața a 15.000 de timișoreni strânși în Piața Victoriei, din balconul Operei, primul program politic coerent al societății democratice românești. 

Textul Proclamației de la Timișoara, în 13 puncte, a fost redactat în februarie 1990 de cei grupați în Societatea Timișoara. Fiecare din cele 13 puncte a pornit de la una din lozincile scandate pe străzile orașului în zilele revoluției, cu scopul de a fi un program de înnoire profundă a țării.

Cel mai contestat articol a fost Punctul 8:

„(…) propunem ca legea electorală să interzică pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatură, pe orice listă, al foștilor activiști comuniști și al foștilor ofițeri de Securitate. Prezența lor în viața politică a țării este principala sursă a tensiunilor și suspiciunilor care frământă astăzi societatea românească. Până la stabilizarea situației și reconcilierea națională, absența lor din viața publică este absolut necesară.

Cerem, de asemenea, ca în legea electorală să se treacă un paragraf special care să interzică foștilor activiști comuniști candidatura la funcția de președinte al țării. Președintele României trebuie să fie unul dintre simbolurile despărțirii noastre de comunism.

A fi fost membru de partid nu este o vină. Știm cu toții în ce măsură era condiționată viața individului, de la realizarea profesională până la primirea unei locuințe, de carnetul roșu și ce consecințe grave atrăgea predarea lui.

Activiștii au fost însă acei oameni care și-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist și a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a făcut o asemenea alegere nu prezintă garanțiile morale pe care trebuie să le ofere un președinte (…)”.

Proclamația de la Timișoara, documentul original, se află în patrimoniul Muzeului Național al Banatului încă din 1998, prin donația lui George Șerban. În prezent nu e expusă publicului. Alături de alte colecții ale muzeului, documentul se află în depozit, Castelul Huniade fiind închis de aproape două decenii pentru reabilitare.

Lustrația, niciodată lege

Aplicată, Proclamația de la Timișoara ar fi putut reforma real societatea, ar fi putut curăța viața publică așa cum și-au dorit cei care au înfăptuit evenimentele din 1989. Însă toate încercările de punere în aplicare a punctelor proclamației au fost sortite eșecului.

În 2010, Camera Deputaților, for decizional, adopta legea care limitează accesul la unele funcții și demnități publice pentru persoanele care au făcut parte din structurile de putere și din aparatul represiv al regimului comunist. Se întâmpla la 5 ani de la depunerea proiectului inițial de către Mona Muscă, Eugen Nicolăescu, Viorel Oancea și Adrian Cioroianu.

Legea a fost declarată ulterior neconstituțională, pe motiv că este excesivă în raport cu scopul urmărit. Doi ani mai târziu, Parlamentul a adoptat din nou documentul, iar soarta lui a fost aceeași. Din nou, Curtea Constituțională l-a desființat integral. În 2013, Legea Lustrației a fost respinsă definitiv de deputați.

• Tweet
• Pin It