Pseudopoliticienii și gafele lor de Top-Ten

Cine a spus că e ușor să stabilești un top al celor mai proeminenți gafeuri din politica românească? Nu-i ușor deloc, nene. Că nu e suficient să spună unul o prostie și gata, îl și bagi în top. Nu, aici este vorba de perseverență, de dorință de a excela în prostie, de afirmare cu orice preț. Ca să intre într-un astfel de clasament, politicienii trebuie să gafeze constant și inconștient. Să râdă lumea de ei doar când îi vede apărând în public și să-i auzi pe câte unii exclamând: „Bă, când îți mai fată mintea, dă-mi și mie un pui”. Și vă mai spun ceva, e mare înghesuială, dar slavă Domnului, are balta pește.

După mine, cu cele 40 și ceva de gafe, Veorica din Videle rămâne lider autoritar. Un candidat permanent la grupele Champions League. Ba chiar cel mai ilustru, aș putea spune. Dacă mi-e permisă comparația, e ca o salată grecească, asortată cu câta morcovi, un păstârnac dat pe ochiurile mari de la răzătoare, cod congelat, puțină rucola, o mână de ștevie și, pentru mai multă savoare, două-trei frunze de mentă. Veorica, fraților, e un monument de… știți voi de ce. Păi bă, nu o spun doar eu, să ziceți că-s al dracului și am ce am cu ea, ci și ăia cu care s-a întâlnit pe când era prim-ministru. Pe premierul eston a uitat cum îl chema, cu Netanyahu s-a tras de șireturi răspunzându-i în engleza de baltă, iar Papei Francisc i s-a adresat exact ca lu’ popa care umblă iarna cu Botezul prin sat. Numai cu premierul Croației nu i-a mers că ăsta, om umblat prin lume și care văzuse atâția prostălăi la viața lui, a tras-o de mâneca taiorului când a văzut-o că nu respecta protocolul primirii: „Stai, fă, unde dracu te grăbești? Așteaptă să ne cânte lăutarii imnurile de stat, că așa se face.”

De asta zic, cred că Veorica s-ar simți jignită dacă în locul ei, de exemplu, am pune-o pe Raluca Turcan. Între noi fie vorba, și Raluca e tută rău. Că ce dă din ea, mamă, mamă! Fără mișto, numai una ca ea ar fi putut să-i ureze ani mulți și fericiți, viață lungă și plină de bucurii baronului Samuel von Brukenthal, ăla cu muzeul care-i poartă numele în Sibiu. Ce dacă baronul e mort, cu acte în regulă, de două sute și ceva de ani, dacă Raluca noastră îl ține viu în inimă? Putem face noi ceva în plăcerea omului? Nu. Și atunci, de ce să nu îi apreciem la maximum reflecția Ralucăi: „astfel încât omul să aibă garanţia că nu se culcă sănătos şi se trezeşte mort.”

tm4ua media express de banat (100x1000px)

Raluca este talonată de fostul ei șef de partid. Da, bă, de Orban care, între două șprițuri, la o întâlnire cu doamnele liberale, a spus ceva legat de nu știu ce parașute pe care le visase noaptea: „Vă recomand să nu urmaţi stilul de carieră politică al Ralucăi Turcan, Mioarei Mantale, Elenei Udrea”, cu o completare de bun simț: „Nu trebuie să treceţi prin patul niciunui şef dacă vreţi să ajungeţi în funcţii publice importante”. Dar ceea ce îl recomandă pe Ludovic Bacsi pentru acest top este această mărturisire rostită la un pahar cu sifon: „De asemenea, am discutat măsuri pentru a creşte riscul de infectare în spitale, a cadrelor medicale şi a pacienţilor.”

Și pe când credeam că Orban e ca și calificat în turul II preliminar al cupelor europene, apare nea Gheorghe Flutur, șăful mare din Suceava, urmaș al urmașilor urmașilor lui Ștefan cel Mare. Apare în Vama Siret, dar nu călare pe un cal din herghelia cea vestită a domnitorului moldovean, ci coborând dintr-un gipan unde, după ce și-a tras puțin răsuflarea, a lăsat să-i scape porumbelul din gură, de era cât pe aci să declanșeze un conflict armat cu ucrainenii aflați de-o parte și de alta a graniței: Suntem bucuroși să scăpăm de ei! Unii au preferințe, vor la București, alții la Cluj” Bravo, bă nea Gheorghe, vorbești ca un om bătrân, sătul de viață. Îmi place ce dai din matale. Se vede că ai școala lui Băsescu. Cum? Vorbele ți-au fost scoase din context? Nu chiar așa ai vrut să spui? Știam eu, nu trebuia să-mi spui! Ai dracului ziariștii ăștia, bă nea Gheorghe. Și se mai fac, ascultă-mă pe mine!

banner 970 x 250