Prigoană și campania

Sătule de promisiunile și intrigile politicianiste, de dezvăluirile despre candidații la președinție, care mai de care mai răsunătoare, de războiul din Ucraina și de câte alte știri de genul acesta, televiziunile, posturile de radio, ziarele de toate felurile, Facebook și Tik-Tok-ul au schimbat foaia și au dat-o pe ale lumești.

Moartea lui Silviu Prigoană s-a dovedit o adevărată mană cerească pentru truditorii scrisului la Zeitung, pentru trepădușii din TV și reporterii din radio. Ăia mai bătrâni din presă și cu arhiva bine pusă la punct au scos la înaintare toată muniția grea despre Prigoană și muierile pe care le-a avut la viața lui. Bahmuțanca a fost la loc de cinste. Cum s-au cunoscut ei, cum se plimbau ținându-se de mână până când, într-o seară, Prigoană a obosit și i-ar fi zis: „Bă, Adriano, hai să ne mai și odihnim, nu doar să ne plimbăm.” Zis și făcut, iar de acolo până au ajuns să bea un suc cu paiul, să facă doi copii, nuntă, să divorțeze, și iar să facă nuntă, urmată, cum altfel tot de un divorț, n-a fost decât un pas.

Și au continuat bombardamentul mediatic al știricirilor cu tot felul de tâmpenii legate de moartea acestuia, de autopsiere, de îmbălsămare, de transportul cadavrului de la Bran la București, de locul în care urma să fie îngropat în cavoul-mausoleu al familiei, cu demisol, parter, două etaje, mansardă, plus parcare și băncuțe la intrare, de ora înmormântării, cică ar fi fost noaptea. Apoi s-au întors iar la Bahmuțeanca și amintirile legate de tinerețea lor, când el îi cumpăra înghețată și vată pe băț, dar și la faptul că el ar fi lăsat vorbă, cu limbă de moarte, ca totul să fie simplu, fără gură-cască, fără colaci, fără colivă, fără atâta „Doamne miluiește! Doamne miluiește!”

Deci, trei zile și trei nopți, doar vorbe despre Prigoană. Ici, colo, câte o știricică despre Jorjelu și serviciile secrete rusești, despre somnambulul de Mirciulică, prins noaptea la casa șefei de campanie, despre Ciucă al nostru care până și în al 12-lea ceas se jură că n-a furat un cuvânt din cărțile altora, despre Cholo care are de gând să scoată la licitație tot mobilierul de la Cotroceni. Nimic despre programe sustenabile (cât de mult îmi place cuvântul ăsta de origine dacă!), despre datoria țării, despre conturile din bancă ale celor care ne conduc cu dragoste și înțelepciune. Nimic, pentru că s-a prăpădit Prigoană și țara, ghiftuită, trebuia să ia o pauză de la o campanie în care curge lapte și miere peste tot…

• Tweet
• Pin It