Opinia ne-a fost împărtășită de prof. univ. dr. Călin Felezeu de la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, membru fondator al Institutului de Turcologie, unic în România, și fost director adjunct (între 2005-2007) al Institutului Cultural Român din Istanbul.
Peste 12.000 de vieți omenești s-au pierdut până acum din cauza seismului extrem de violent cu o magnitudine de 7,8 grade, produs în dimineața zilei de 6 februarie, dar numărul victimelor crește de la o zi la alta. Mijloacele media informează că au avut loc peste 240 de replici de diferite intensități care au produs în continuare pagube materiale și victime omenești!
Cutremurul s-a înregistrat la granița Turciei cu Siria, o zonă în care trăiesc foarte mulți curzi. Sunt câteva orașe importante printre care unele au fost extrem se afectate: Gaziantep, Erzerem, orașul Adana. „Cutremurul este similar cu ceea ce s-a petrecut în 1999, atunci când practic un oraș din capătul nordic al Mării Marmara a fost pur și simplu ras de pe suprafața pământului. Este vorba despre Iznik, adică vechea Niceea, oraș celebru pentru ceramica albastră. Din păcate și de această dată vor fi distrugeri de vestigii istorice. Sunt așezări importante din vechime, care au aparținut mai multor civilizații: a hitiților și a sirienilor, civilizația Urartu, cea aflată la lacul Van, orașul Tars de lângă Adana (acolo unde s-a născut Sfântul Pavel). Interesant este că persoane din lumea istoricilor pe care le cunosc și care locuiesc la Istanbul spun că nu au simțit cutremurul, ca de altfel nici în stațiunea turistică Bodrum. Dar s-a simțit la Izmir.”, ne povestește Călin Felezeu pentru Express de Banat.
De data aceasta, seismul din zorii zilei de 6 februarie a surprins populația dormind, ceea ce a sporit numărul de pierderi de vieți omenești. „Toată lumea vorbește despre indisciplina în construcții, că nu s-au luat măsurile care se promiseseră în anul 1999, și anume ca Inspectoratul General al Construcțiilor să supravegheze antreprenorii care ridică blocuri. Pentru că la foarte multe imobile, mai ales la acestea din estul și sud-estul Turciei, s-a folosit adesea nisip de mare, ori se știe că acest fel de nisip nu are consistența nisipului din albia râurilor. De asemenea, din imaginile care fac înconjurul internetului, se observă că nu s-a folosit fier-beton, nu a fost respectat un anumit normativ referitor la grosimea și soliditatea pereților, nu s-au respectat cofrajele, concentrația de ciment în betoanele pe care le-au folosit. Apoi s-au constatat cărămizi de proastă calitate, nearse suficient. Cu alte cuvinte dezvoltatorii încercau să construiască, așa cum spun și turcii, cu toptanul, adică en-gros, fără să țină cont de reguli. Blocurile se prăbușeau lăsând în urma lor doar moloz, fără fier beton sau piatră. Deci nu s-au respectat niște norme în vigoare și de aici vedem imaginile apocaliptice cu imobile cu multe etaje care se prăbușesc ca niște castele din cărți de joc”, opinează profesorul clujean. De obicei, clădirile noi în Turcia se predau la roșu, cu finisaje neterminate, îmbunătățirile cazând ulterior în sarcina cumpărătorului care trebuie să se ocupe de fațade, interioare etc.
În urma cutremurului devastator din vara anului 1999, soldat cu circa 17.000 de morți, statul turc a instituit o taxă specială destinată prevenirii dezastrelor și dezvoltării serviciilor de urgență. Astfel, s-au colectat câteva miliarde de dolari. În prezent sunt voci nemulțumite care se întreabă ce s-a întâmplat cu suma rezultată din colectări. Acuzațiile se îndreaptă către președintele turc Recep Tayyip Erdogan, aflat la putere de 20 de ani.
La nivel mondial, statele cu incidență crescută în producerea de seisme sunt Japonia și Chile, acolo unde au fost implementate sisteme speciale de alertare a populației pentru evitarea de pierderi de vieți omenești. După catastrofa din 1964 din Chile, când s-a înregistrat cel mai puternic cutremur din toata istoria omenirii de 10,2 pe scara Richter, se aplică reguli drastice. Se construiește pe un sistem de rulmenți care pendulează după cutremur.