Povestiri din Bocșa: Un pian de lemn care răsună în sufletele bănățenilor

La Cinematograful Dacia din Reșița, au prins viață poveștile uitate ale unui oraș mic, dar plin de farmec: Bocșa.

Premiera locală a filmului „Povestiri din Bocșa: Lumea 9 și pianul de lemn”, regizat de Ioan Cărmăzan, a avut loc ieri seară la Reșița, în prezența unui public numeros. Ioan Cărmăzan, fiu al locului, s-a întors acasă, după zeci de ani de absențe artistice, cu o capodoperă intimă, țesută din amintiri și umor amar, peliculă ce a avut premiera națională pe 13 octombrie la Studioul „Horia Bernea” din București. Dar, cum nimic nu este întâmplător, după cum spune și motto-ul filmului, ironia sorții face ca această odă adusă Bocșei să nu răsune încă pe străzile orașului natal.

La 77 de ani, regizorul Ioan Cărmăzan, președinte al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România (UARF) și Cetățean de Onoare al Bocșei din 2008, mărturisește că nu face filme pentru aplauze zgomotoase, ci pentru a coagula „memoria colectivă, acea memorie care răsfrânge întâmplări ca niște raze de lumină în cotloanele unui loc”.

Din paginile cărții pe ecran viu: O călătorie în timp

Volumul de debut al lui Cărmăzan, „Povestiri din Bocșa”, publicat în 1983 la Editura Facla, a fost o primă dorință a unui tânăr absolvent de regie care visa să surprindă esența locului unde a crescut. Așadar, totul pornește de la o carte!

În urma unei analize atente a scenariului filmului „Lumea 9 și pianul de lemn”, se poate observa că e o adaptare liberă, inspirată din mai multe nuvele din acel volum. Pe ecran, Bocșa anilor ’70-’80 prinde contur prin prisma personajelor sale emblematice: Costel, fostul polițist divorțat care rătăcește prin viață ca un suflet pierdut; Corina, femeia cu vise mari într-un oraș mic; Licu Borciu, Lae Țiganul sau Ciordel cu capra lui – figuri pitorești care balansează între real și fantastic. Și, în centrul lor, un pian de lemn ciudat, care nu cântă decât în vise, simbol al melancoliei și al pierderilor irecuperabile. Filmul nu e o simplă cronologie; e un mozaic de aventuri nostalgice, de realități pline de dramatism, care vorbesc despre evoluția unui oraș industrial uitat de timp.

Ioan Cărmăzan spune despre film că, este o „încercare” – una care merită pedală. „Povestiri din Bocșa”, este un pod peste timp, o invitație la reflecție asupra rădăcinilor colective. Într-o eră a blockbuster-urilor hollywoodiene, gesturi ca acestea ne amintesc de ce cinemaul românesc mai respiră: prin povești adevărate, spuse cu inimă.

Prezent de-a lungul zilelor de filmări, a fost și primarul Mirel-Patriciu Pascu, acesta oferind un sprijin necondiționat, având un rol crucial – un gest care spune multe despre cum un oraș mic poate naște talente mari.

”Această poveste a plecat din mai multe discuții frumoase, discuții avute în serile în care admiram Bocșa din diverse locații. S-a tot vorbit despre dorința de a realizarea un film… Tot așa, discutând, ani la rând, iată că s-a născut acest film. Aceste povestiri din Bocșa, și cartea care este reeditată, sunt practic niște povești care te animă, noi între noi, fiind o comunitate mică, ne cam știm unii pe alții. Deci și acest film este tot o poveste, cum a fost și cartea care a apărut, carte destul de controversată în perioada regimului Ceaușescu. O să vedeți, această peliculă este o dramă, dar cu multe elemente de comedie. Acum, nu ne comparăm noi chiar cu ”Las Fierbinți”, dar, trebuie să recunoaștem, aceste povestiri fac parte din viața noastră, din tradițiile noastre… Maestrul Cărmăzan surprinde o lume veche, sigur, cei puțin mai înaintați în vârstă, cunosc acea lume de pe strada George Coșbuc, strada Reșiței.”, declară primarul orașului Bocșa, Mirel-Patriciu Pascu.

 

• Tweet
• Pin It