Curiozitatea l-a îndreptat către lumea mirifică a internetului, devenind, ca orice tânăr de pe vremea aceea, mare pasionat de comunicarea pe Skype. Se întâmpla cu 20 de ani în urmă, când discuțiile live, cu „camera”, aveau un puternic impact asupra oricui. Așa că, în asemenea împrejurări, după ce s-au văzut, s-au plăcut și din vorbă în vorbă, s-au îndrăgostit. A lăsat multe planuri deoparte cu gândul că toate pot să mai aștepte, dar dragostea nu! Și dus a fost! A aterizat tocmai pe coasta vestică a continentului sud-american, în Peru.
S-a convins că socoteala de acasă nu are nicio legătură cu realitatea de la mii de kilometri distanță. Mireasa, profesoară de engleză, îl aștepta pe Bogdan să înceapă o viață nouă, interesantă, doar că ea nu era foarte convinsă de asta. Și pe cât de înflăcărată a fost pasiunea, pe atât de repede s-a stins. Odată cu separarea, Bogdan a pierdut și Academia (școala de meditații pentru limba engleză) pe care au înființat-o împreună. În asemenea împrejurare, tânărul avea varianta de a rămâne singur printre străini sau să se întoarcă în România. Idee care nu i-a surâs deloc.
Printr-o fericită întâmplare, a întâlnit-o pe ea, pe Juana Ponce de Leon. Nume cu rezonanță interesantă, o fată blândă și frumoasă dintr-o familie cu descendență nobiliară până spre zorii cuceritorilor conquistadori. Se spune că numele stră-stră-străbunicului, Juan Ponce de Leon, ar fi asociat cu descoperirea peninsulei Florida, explorarea Canadei și a statului Puerto Rico. Cert e că despre această figură legendară, Juan Ponce de Leon, se învață la școală.
Mai departe, lucrurile au evoluat firesc, tinerii s-au văzut, s-au plăcut, au deja 16 ani împreună și doi copii deosebiți.
Om bun la toate, întreprinzător, săritor la nevoie, Bogdan Tobă și-a găsit repede de lucru în domeniul vânzărilor de produse și servicii. La firma părinților fetei era nevoie de organizarea și supravegherea comerțului cu articole din sticlă, ferestre și mobilier. Adaptarea a fost un pic dificilă poate și din cauza comunicării pentru că în Peru se vorbesc mai degrabă limbile indigene aymara și quechua. Nici limba oficială, spaniola, nu o știa prea bine ca să poată visa la mai mult. Și pentru că dintotdeauna i-a plăcut gătitul, bucătăreala ca hobby, atunci când i s-a ivit ocazia, s-a dus la școală. Adică s-a înscris la cursuri într-o țară care, dacă e să se mândrească cu ceva, atunci cu siguranță e vorba despre turism și gastronomie. E țara care a dat lumii cartoful, dus în Europa de către spanioli pe la 1530 și apoi răspândit în întreaga lume. Banca de gene din Peru numără în prezent peste trei mii de soiuri și varietăți bine păstrate ca adevărat patrimoniu al umanității. Bucătăria peruană se bazează pe moștenirea incașă, dar are și influențe spaniole, africane, japoneze, europene și amazoniene.
Cu asemenea informații ca argumente, cum să nu te atragă domeniul culinar? Trei ani s-a pregătit la Școala de Gastronomie cu a cărei diplomă se laudă și în zi de azi. Se mai mândrește cu ceva: este fondatorul unui grup pe Facebook, alcătuit din bucătari profesioniști, care a devenit ulterior Asociația Romanian Gastronomic Comunity. Sunt peste 70 de membri, români din branșă împrăștiați în mai multe colțuri ale lumii, care doresc să comunice între ei, să facă schimburi de idei profesionale, să se organizeze pentru reprezentare la diferite manifestări gastronomice din străinătate. Din păcate, ultimul an pandemic a tăiat din elanul oamenilor și totul a rămas momentan la nivel de bune intenții.
Cât despre familia reunită Ponce de Leon – de Tobă, mama, tatăl și cei doi copii au schimbat traiectoria. După mulți ani în Trujillo, oraș considerat a doua zonă metropolitană din Peru, cu o populație de aproape 1 milion de locuitori, au lăsat în urmă totul și s-au stabilit în România. Locuiau la mare, pe coasta de nord-vest a țării, în „Orașul primăverii eterne”, numit astfel după vremea caldă din tot timpul anului. Dorința de schimbare a venit după o idee lansată întâmplător într-un moment de… ce-ar fi dacă?
„Ce-ar fi să experimentăm viața la mii de kilometri distanță de locul în care voi, copii și mama voastră, v-ați născut? Ei au fost de acord, așa că zis și făcut, am anunțat casa disponibilă pentru închiriere, am împachetat cu grijă lucruri și am plecat. Inițial ne-am gândit că Spania ne-ar fi mai aproape ca educație, cultură, limbă, facilități și mulți conaționali stabiliți în peninsulă. Însă decizia finală a fost unanimă: plecăm în țara unde ne locuiesc bunicii, de care suntem legați sufletește și de care aparținem cu acte, în România!”, mărturisește Bogdan.
Uneori soarta nu e cea mai blândă, cum s-a întâmplat și acum. Sosirea în Europa s-a suprapus, nu tocmai fericit, peste debutul pandemiei. În martie 2020, Bogdan Ciprian Tobă și familia sa făceau cunoștință cu spaima primelor restricții sanitare, într-un oraș străin, printre oameni neștiuți, într-o limbă greu de înțeles pentru soție și copii. Au ales să se stabilească la Sibiu și spun acum cu toții că au făcut cea mai potrivită alegere. Motivele care i-au determinat să plece din Peru sunt legate de insecuritatea personală, teama de violențe și agresiuni sub diferite forme și în diverse medii, inechitatea socială, corupția la aproape toate nivelurile, lipsa unui suport medical și a serviciilor sanitare decontate. Apoi, observă Juana Ponce de Leon de Tobă, „în România societatea e mai așezată, te simți cu adevărat liber, poți să ieși pe stradă la orice oră, îți sunt respectate drepturile tale ca individ, nu sunt presiuni asupra ta, te simți în siguranță. Nu am nicio teamă legată de copii, de eventuale influențe nefaste a altora asupra lor. Admir politețea și gesturile galante ale bărbaților care acordă întâietate doamnelor. La început mă apropiam cu teamă de intrarea în magazine, instituții, bănci. Acum m-am obișnuit, dar tot am așa, o tresărire, și mă bucură frumosul din oameni”.
Copiii s-au adaptat ușor în română, o limbă aproape necunoscută. Amândoi au terminat deja un an de școală, Bianca, clasa a IV-a și Nicolas, clasa a VII-a. Ambii își întrețin pasiunile pentru sport: ea practică gimnastica ritmică, el continuă cu karate, baschet și fotbal cu băieții. Fiind vacanță, familia Tobă nu scapă nicio ocazie pentru a vizita frumusețile țării de adopție și apreciază obiectivele turistice vizitate recent. Au fost în stațiunile de pe Valea Prahovei, au văzut Castelul Peleș și au făcut prima deplasare din viața lor cu trenul. În Peru acest mijloc de locomoție lipsește din peisaj, fiind prezent doar în sudul țării, în zonele turistice cu relicve ale așezărilor incașe renumite pe plan mondial: Machu-Picchu, Cusco și lacul Titicaca.
Cât despre părinți, ei se adaptează din mers. Juana Ponce de Leon de Tobă, de formație psiholog, învață cu plăcere limba română, continuă pe internet sesiunile de consiliere de specialitate și desfășoară la Sibiu activități de socializare, integrare și parenting pentru grupul restrâns de sud-americani și alți vorbitori de spaniolă, aflați în oraș.
După eșecul închiderii la începutul pandemiei a unui renumit hotel din Sibiu unde lucra, Bogdan Tobă a experimentat diferite activități în vânzări de materiale și produse pe internet, nefiindu-i dificil în spaniolă comerțul online pentru Amazon. De curând însă a revenit la marea sa pasiune, gastronomia, pentru care s-a pregătit și a acumulat destulă experiență internațională. S-a alăturat unui prieten și împreună vor să crească brandul Pizza Rița, adăugând consacratelor preparate tradiționale italiene hrană sănătoasă, bunătăți cu specific peruan, în general sud-american.
Succes familiei Ponce de Leon – de Tobă, unită la Sibiu în diversitatea limbilor vorbite, a culturii și a educației copiilor, care apreciază România, locul unde au prins din nou rădăcini!