Legende inedite din Banatul de Munte!

Împrejurimile județului și cele mai frumoase obiective turistice din zonă au în spatele lor câte o legendă, transmisă prin viu grai până în zilele de astăzi. Fie că e vorba de Lacul Dracului, Ochiul Beiului sau Pietrele Scorilo, toate au trecut prin istorie alături de o poveste.

Dintre cele care marchează este legenda din jurul Lacului Dracu, acolo unde un păstor își păzea liniștit oile. Dintr-o dată lângă cioban a apărut dracul, un omuleț mic și roșu, care îl provocă pe păstor să frigă un pește fără să se aplece că dacă nu îi mănâncă toate oile și îi ia viața. Păstorul, fără să aibă cale de ales, acceptă, dar îi dă o provocare și dracului, una în care acesta era nevoit să frigă un cap de țap fără să-l facă să rânjească. Ciobanul a reușit să frigă peștele fără să se aplece, dar dracul nu și-a îndeplinit sarcina, așa că, nervos, i-a dat păstorului altă provocare. Cu minte limpede și ageră, păstorul i-a răspuns că acceptă o altă provocare dacă dracul știe să ghicească răspunsul la două ghicitori. Pentru că amândouă au rămas fără răspuns și simțindu-se încolțit, dracul s-a aruncat în lac și n-a mai ieșit de acolo. Astăzi încă se spune că Lacul Dracului este fără fund, fiind plin de galerii și cotloane construite de drac. De altfel, bătrânii spun că cei care intră în lac nu mai ies afară, pentru că dracul îi ademenește și îi cheamă cu el în adâncuri.

Mai puțin cunoscută de generația tânără este povestea mierlei, poveste ce a plecat de pe meleaguri cărășene. Aceasta spune despre o fată pe nume Mierlița, care locuia împreună cu mama sa. În vremurile de atunci de muncă se găsea foarte greu, așa că mama fetei a plecat în lume ca să aducă acasă cele trebuincioase. Fata nu simțea sărăcia și nici greutățile vieții și cânta când îi era urât sau când era tristă. Mama Mierliței, plecată în lume, a fost răpusă de muncă și de boală și a murit departe de casa fetei. Îngrijorată, tânăra și-a pierdut pofta de cântat și a plecat în căutarea măicuței îmbrăcată în haine negre, cu un bulgăre de ceară și niște fire de ață. Mergând, Mierlița se oprea pe la fiecare bisericuță unde construia din ceară și ață câte o lumânare, o aprindea și se ruga să își găsească mama. Când ajunsese la ultima lumânare făcută din ceară, fata se ruga în fața icoanei Maicii Domnului. Deodată, chipul din pictură prinse viață și îi spuse: „Bună fetiţă, mama ta a plecat de mult din lumea aceasta şi este destul de fericită acolo unde este. Tu, de acum înainte, ca să nu mai suferi, te vei preface în păsărică, în păsărică veselă, aşa cum erai înainte, când trăia mama ta!” . Și atunci fata se transformă în mierla ce colindă și acum prin pădure în căutare de hrană și cântă ca să uite de singurătate și tristețe.

Foto: diane.ro

• Tweet
• Pin It