POVESTEA… unei pasiuni. Reșițeanul Flavius Bălean deține peste 300 de exemplare de bonsai

flavius balean
explo 1000x200

Bonsai reprezintă știința miniaturizării plantelor, tehnică apărută pentru prima dată în China, cu mai bine de 1500 de ani în urmă. Însă japonezii sunt cei care au ridicat-o la rang de artă. Un copac bonsai poate trăi câteva zeci de ani sau mai mult, cu condiția să fie bine îngrijit.

De când era copil, lui Flavius Bălean îi plăceau florile și le îngrijea cu mare atenție. Chiar dacă locuia la bloc, avea mușcate, cactuși și numeroase alte plante de apartament pe care la un moment dat le-a înmulțit de nu mai avea loc pe birou pentru studiu. Îi plăcea să le vadă evoluția, urmărea creșterea lor, avea bucuria grijii pentru plantele care îi răsplăteau bunăvoința. Cu unele dintre ele a început să se extindă pe balcon, la un moment dat și acest spațiu devenind neîncăpător. Întâmplător, într-o revistă glossy pentru femei, a descoperit un articol despre bonsai. Acela a fost declicul de la care a pornit marea poveste a colecției de bonsai pe care astăzi o are și care îi ocupă cele mai multe și neînsemnate locuri din curtea și terasa casei.

ciresi

Un bonsai nu este genetic o plantă pitică, ci este o plantă normală, un arbore, care prin limitarea spațiului de „locuit”, dublată de o atentă tăiere a rădăcinilor și ramurilor, la care se adaugă o anumită conducere a creșterii coroanei, devine un exemplar pitic al speciei. Dar dimensiunile florilor unui arbore sau arbust bonsai sunt întotdeauna normale, deoarece în ciuda miniaturizării trunchiului, ramurilor și frunzelor unui bonsai, florile nu pot fi pitice. Cresc în diferite forme, cu trunchiuri drepte ca lumânarea, cu coroană înclinată de vânt sau cu rădăcini extinse, impresionante.

Flavius Bălean este de profesie medic veterinar și, în timp, a devenit mare pasionat de lumea vegetală. La un moment dat, căutând într-o librărie cărți de specialitate, a dat peste o altă carte despre bonsai și spune că „nici nu știu dacă am respirat până la casă, am cumpărat-o instantaneu și de acolo a început marele meu hobby.” A deslușit această tehnică de unul singur, doar citind și documentându-se asupra a numeroase tehnici de adaptare și obținere a copăceilor în miniatură.

„Te poți duce primăvara să alegi lăstari care au potențial, îi recoltezi din pădure, îi pui în vase, exact așa cum se face cu pomii fructiferi. În trecut am avut câțiva bonsai, doar că, fiind la facultate, a trebuit să îi las la Reșița, în grija mamei. Nu a ieșit mare lucru de aici, dar eu am fost perseverent și nu am renunțat la gândul acesta de a avea propriii mei copăcei. Sigur că anii au trecut, m-am stabilit în Timișoara și, având casă pe pământ, în urmă cu șapte ani, m-am apucat să obțin primii mei bonsai. Inițial am avut vreo 10, 15, apoi a crescut numărul lor și acum am peste 300. Sunt bonsai de exterior și de interior de diferite esențe. Cei de exterior sunt din specii autohtone, pe care le avem în păduri: fag, stejar, carpen, ulm. Bonsai, practic, poți să faci din orice soi care lignifică, care are tulpină lemnoasă, permițând înălțimi diferite, în funcție de soi, de la maximum 20 de centimetri până la un metru.”

prunus

Bonsaii urmează ciclul celor patru anotimpuri: primăvara înmuguresc, pe urmă vara se maturizează, toamna își schimbă culoarea frunzelor și cad, iar iarna stau în repaos. Arta bonsailor apărută în China reproducea diferite peisaje în miniatură, se făceau tot soiul de aranjamente în care era nevoie să se reducă și dimensiunea arborilor. Apoi arta miniaturilor s-a răspândit în Japonia, unde se găsesc bonsai în cele mai ciudate și interesante forme din arțar, cireș, pin, ienupăr și alte esențe.

Ceea ce este mai interesant este faptul că Flavius Bălean a reușit să obțină bonsai din specii românești de ulm, carpen, forsiția și chiar nuc. Are și numeroase specii de arțar din cele răspândite: arțarul comun de câmp și arțarul tătăresc. Bonsaiul se obține prin „constrângere”, adică planta se așază într-un vas și este determinată să se limiteze la spațiul mic în care să crească. Din timp în timp se fac tăieri, se fac toaletări ale rădăcinilor care se scot, se ajustează și se pun înapoi. Dar această procedură se face doar în anumite perioade ale anului, iar coroana la fel, se taie cu o anumită frecvență, precum gardul viu, de exemplu. Și apoi, după preferințe, i se poate da forma dorită.

„În România, pasionați de bonsai suntem puțini, cel mult 50 de persoane care se ocupă efectiv cu obținerea lor. Altfel, da, se poate spune că sunt numeroși iubitori ai acestei tehnici de creștere a unor copăcei „la tavă”. Cel mai frecvent bonsai vândut în magazinele de specialitate este ficusul-ginseng, care se poate cumpăra, numai că fiind adus din Asia, el vine uneori cu anumite probleme. Și atunci bonsaii trebuie transplantați, trebuie lucrat pe rădăcină pentru că pământul pe care îl au în ghiveci nu este cel mai bun pentru creștere. S-ar putea ca, după ceva timp de la cumpărare, frunzele bonsaiului să cadă, planta chiar să moară și aici am apărut eu! Lumea mă caută pentru sfaturile și îndrumările pe care le ofer pe Facebook, la telefon sau prin contact direct.”

În jurul medicului de bonsai s-a strâns o mică comunitate conectată la „Green heart” by Flavius Bălean, care lucrează cu multă pasiune, atașat fiind de fiecare exemplar pe care îl obține. În funcție de nevoi, sunt proprietari de copăcei care primesc indicații diverse, despre locul în care să păstreze planta, umbros sau însorit, tehnici de udare, despre cum să se intervină asupra pământului din ghiveci în care rădăcina să respire mult mai ușor fiindcă în pământul convențional planta se poate sufoca. De obicei se folosește rocă vulcanică în amestec de diferite dimensiuni, care se combină cu scoarță de pin sau turbă. Astfel, se dezvoltă mai ușor rădăcinile mai mici, cele care absorb nutrienți și determină un copăcel mai sănătos. Unora dintre bonsaii din arțari nu le place soarele arzător, în schimb ficușii, ulmii sau stejarii preferă căldura. De prin luna mai se recomandă ca aceștia să fie scoși afară, în natură, pentru adaptare. Bonsailor le mai place să simtă picăturile de ploaie. De aceea, trebuie stropiți cu grijă, pulverizând apa deasupra coroanei, această operațiune efectuându-se îndeosebi seara. Ca orice plantă de apartament sau de exterior, bonsaii pot fi atacați de dăunători, păianjeni, pureci, furnici, dar se tratează, spune Flavius Bălean, care recomandă o atenție sporită și observarea la timp a acestor probleme.

Nu există o rețetă standard de îngrijire a bonsailor, totul se face prin observare. Depinde de cât de mare este, cât de multe frunze are, cât de mare e vasul, dacă pământul e uscat sau umed, dacă e afară sau în interior. Când „strigă” el că îi este sete, atunci trebuie udat!

Cine a știut că bonsaii importați din Asia pot pierde din energie și se pot stinge din cauza lipsei de lumină naturală? Iarna se întâmplă acest fenomen, atunci când lumina solară este de scurtă durată, dar există soluție! Se pot pune rame cu leduri, adică lumină de creștere pentru un confort optim.

Despre bonsai se vorbește la superlativ mai ales la numeroasele expoziții internaționale organizate anual în Europa, acolo unde Flavius Bălean este prezent adeseori, dar și la „bursele” de bonsai unde se vând exemplare cu prețuri pornind de la câteva zeci până la mii de euro. „Acolo, la expoziții, e altă lume! Te îmbolnăvești de atâta frumusețe. Când mergeam în Belgia, mereu mă întorceam cu jumătate de portbagaj de bonsai.” Doar un adevărat pasionat poate vorbi cu atât de mult entuziasm despre arbuștii săi, cărora le dă forma dorită. „Îmi place să am grijă, îmi place să văd cum evoluează, cum cresc, primăvara abia aștept să văd primii muguri și primele semne de viață. Sunt unii care nu își revin din iarnă, după ce au stat în hibernare.”

Creșterea bonsailor nu este un hobby foarte ieftin având în vedere investiția în plante, pământ și diferitele vase de care e nevoie, dar câtă vreme pasiunea e mare, merită! Aduce liniște, stare de spirit pozitivă, conectează cu natura, răsplătește instant!

banner 970 x 250