Poveste… muzicală de Crăciun, cu Didina Curea

Colindele fac parte din magia Crăciunului, sunt sufletul sărbătorilor de iarnă, îmbină tradiția cu emoția și au darul de a ne aduce, sufletește, mai aproape unii de alții.

Ascultând-o pe Didina Curea cântând colinde, auzindu-i vibrația din glas, rămâi fermecat de atâta simplitate. Te întrebi cum poate o voce, ajutată doar de o chitară, să țină în „mână” un întreg auditoriu? Așa se întâmplă de fiecare dată la evenimentele muzicale pe care le susține: spectacole, concerte, diverse întâlniri culturale.

Muzica este în continuare cel mai bun refugiu al său și trăiește mai atașat fiecare moment. „Muzica e un dar de la Dumnezeu, e o altă formă de manifestare a Divinității printre atâtea minunății pe care le-am primit atunci când am venit  pe această lume. Eu am primit mai mult decât binecuvântarea de a auzi, de a avea ureche muzicală, am primit darul de a-i bucura cu glasul meu pe cei care mă ascultă.

Pentru mine muzica este balsamul de suflet care se creează atunci când publicul rezonează și e pe aceeași lungime de undă. Fiecare dintre noi aduce ceva unic, de aceea fiecare dintre noi are ceva unic de oferit celor din jur. Nu pot decât să mulțumesc bunului Dumnezeu că a pus o fărâmă din măreția lui, dându-mi acest dar, pe care din tot sufletul doresc să-l împart cu cei care mă ascultă”, spune artista.

De trei ani, Didina Curea este parte din echipa Casei de Cultură din Oțelu Roșu, unde spune că a reușit să impulsioneze activitatea culturală reluând Cenaclul „Lira” înființat în urmă cu vreo douăzeci de ani. „Ideea mea a fost să cuprind în acest cenaclu, cam tot ce înseamnă artele frumoase: muzică, pictură, poezie… și oricine dorește este binevenit. Suntem doar adulți, generația tânără se lasă așteptată.”

      Din pasiune pentru istorie

„Am mai pornit de doi ani deja, un cerc de istorie-arheologie, care se numește „Vatra Dacilor”, dacă tot am aplecarea și iubirea față de istoria antică. Organizăm tot felul de evenimente mai mici, dar cu destul de mare impact la public. Mă bucur că am putut participa și vizita, la un moment dat am fost cu un grup, inclusiv copii, la Ziua porților deschise organizate la Cetatea dacică Sarmizegetusa Regia. Eu am descoperit cetatea în 2009 și merg destul de des acolo pentru că locul mă inspiră, îi simt energia.”

Inspirația s-a concretizat deja în șapte piese care vor întregi un album de muzică folk pe tematică dacică. „Am transmis dorința mea și către prietenii mei poeți să-mi creeze text. Sunt incluse simboluri dacice: lupul alb, preotese, povestea cetății care renaște. Am devenit o pare pasionată de istorie, de trecutul nostru și după documentare, am început să iau la rând cetățile din zonă: Costești, Blidaru, Cetățile Albe, Piatra Roșie. În 2019, am fost foarte mult în zonele respective, am început să cunosc oameni care rezonau cu acest subiect.”

  Gânduri în prag de An Nou

„Cel mai mult îmi doresc să reușesc să concretizez discul meu pe tematică dacică, eventual să îl și lansez. Și pentru că sunt o mare pasionată de pictura în puncte, am adunat deja destule lucrări, unele de mari dimensiuni, astfel că aș putea să le prezint într-o expoziție de mandale. (n.a.-desene sub formă de diagramă ce constituie un simbol și totodată un ritual, originare din Hinduism și din Budism, reprezentând Universul). Iar, în ceea ce privește activitatea mea de la Casa de Cultură, am gândit un proiect, „Zilele Culturii la Oțelu-Roșu”, cu evenimente diverse: expoziție de pictură, concerte de muzică clasică, de folk, tot ce înseamnă arte frumoase. M-am gândit și la folclor, dar și la poezie în grai, mai mult pentru că avem tradiție în această privință.”

Gânduri, așternute-n rânduri… succes pentru îndeplinirea dorințelor!

Sursa foto: arhiva personală Facebook

• Tweet
• Pin It