POVESTE DE VIAȚĂ. „Visul meu, visul unei generații!” – gândul călăuzitor al almăjanului Adrian Prâsca

De opt ani s-a stabilit în Marea Britanie și cu toate acestea sprijină de la distanță mișcarea sportivă din Dalboșeț, comuna din Caraș-Severin în care s-a născut. Anul trecut, după 32 de ani de pauză, a înființat primul club (privat) de fotbal. A înscris cele două echipe în campionatul județean și a reușit să coaguleze în jurul ideii de a face sport și de a petrece timp liber cât mai util posibil, numeroși tineri din zonă. Dar, ceea ce avea să surprindă și mai mult, s-a petrecut în urmă cu doar o săptămână.

Vestea că o echipă românească de juniori, categoria de vârstă Under 15-16 ani a sosit la Londra din capătul lumii, tocmai din Valea Almăjului, a făcut repede înconjurul internetului. Așa am aflat că tinerii au fost prezenți la Turneul „Precision Pass”, cu 100 de echipe, pentru copii de la 6 la 16 ani, organizat sub egida Federației Engleze de Fotbal, pe terenul Stamford Bridge al echipei Chelsea FC din Londra. La această categorie de vârstă, tinerii români au disputat meciuri alături de alte trei formații britanice. Nu contează rezultatele, nici clasamentul, nici comparația cu nivelul de performanță al celorlalți jucători, ci contează experiența, felul în care copiii noștri au făcut față provocării, contează șansa de a vedea pe viu locul unde se nasc legendele, măreția unui stadion unde au jucat mari fotbaliști ai lumii, frumusețea unui oraș precum Londra, diversitatea etnică și culturală.

Faptele de bun samaritean ale lui Adrian Prâsca au adus nespus de multă bucurie tuturor celor implicați: copii, părinți și antrenori deopotrivă. Experiența unică oferită echipei de tineret CS Dalboșeț nu va fi uitată prea curând. „Cel mai emoționant moment a fost la finalul turneului, la festivitatea de premiere, când crainicul stadionului a vorbit despre noi, ne-a mulțumit pentru participare și tot stadionul s-a ridicat în picioare aplaudând. Am primit invitația ca la anul să fim prezenți din nou, posibil pe stadionul echipei Paris Saint-Germain FC.”

Dar cum a ajuns echipa la Londra? Ei bine, de la idee la faptă drumul nu e chiar atât de greu, dacă îți dorești cu adevărat. Odată taxa de participare plătită din propriul buzunar de către Adrian Prâsca și alte câteva schimburi de informații, organizatorii au primit cu dragă inimă anonima echipă din România. Mai dificilă a fost organizarea pentru zboruri, cazare, transport, toate acestea pentru a asigura o ședere cât mai plăcută. Ne putem imagina cu ce amintiri deosebite s-au întors tinerii după ce au vizitat Londra și principalele puncte de atracție: Palatul Buckingham, Big Ben – cel mai mare ceas din lume, cu clopot și patru fațete, podul de peste Tamisa dar și masa organizată la restaurantul cu specific indian. „Este o satisfacție extraordinară când văd bucuria de pe fețele copiilor și sper ca prin gestul acesta al meu, oamenii să înțeleagă că nu întotdeauna banii sunt cei mai importanți în viață. Le arătăm copiilor că există o șansă de a reuși chiar dacă ești din Dalboșeț, iar lucrul acesta sper să-i motiveze.” 

Adrian Prâsca, almăjanul îndrăgostit de fotbal, a mai vorbit despre o altă mare satisfacție a sa: la final de campionat 2023, echipa de fotbal CS Dalboșeț a încheiat competiția pe locul 6 din 13 echipe, în condițiile în care toate celelalte sunt sprijinite de administrații locale. „La noi, la CS Dalboșeț, toată lumea joacă fotbal din pură pasiune. Avem în echipă persoane cu diverse profesii: polițiști, medici veterinari, pădurari, lucrători în construcții sau sezonieri care vin din Franța, plus trei IT-iști, cu alte cuvinte toți sunt împliniți profesional, dar amatori de sport și de mișcare. Deocamdată nu avem stadionul nostru, jucăm pe terenul închiriat al comunei Bozovici. Toate aceste cheltuieli privind deplasările, combustibilul, arbitrajul și asistența medicală pentru un meci, le suport din banii mei. Trebuie menționat că toți cei care vin să joace  fotbal, vin pentru atmosferă, pentru emulație, pentru grupul care s-a format. Pe lângă echipa mare, avem și cea de copii. Sunt bucuros că tot mai mulți vin să joace fotbal pe terenul sintetic din Dalboșeț. Ne-am străduit să le oferim echipamente, am cumpărat cele mai frumoase treninguri și ghete pentru joc, în deplasare masa copiilor este asigurată la restaurant, am oferit totul gratuit, doar să vină să joace fotbal. Cred că suntem singurul club din România unde copiii nu plătesc nimic, nici măcar taxe pentru antrenor și cred că unicul club la nivelul Ligii a 5-a, care face marketing în adevăratul sens al cuvântului. Vindem produse inscripționate cu însemnele clubului nostru. Este vorba despre eșarfe, tricouri pentru suporteri și carduri de fidelitate pe care noi le-am denumit dalbocard.”

„În copilărie jucam fotbal la Bozovici și am trăit cu regretul acesta că nu avem și noi în sat o activitate sportivă, un club, o echipă de fotbal, fiindcă ultima s-a desființat în 1990. Niciun primar, niciun consilier local nu a avut vreo inițiativă în sensul acesta, deși doritori să facă sport ar fi fost. În urmă cu doi ani, la nunta unui prieten m-am întâlnit cu mai mulți tineri activi din sat, care jucau fotbal la alte echipe din apropiere. Așa am aflat că erau echipe de Liga a 5-a în Prigor, la Lăpușnicu Mare și m-am gândit, dar noi de ce să nu avem?”

Atunci s-a aprins scânteia care a dat naștere visului. „M-am consultat cu familia, soția mi-a spus că mă susține știind că eu o fac din suflet, că acesta e visul meu, visul generației mele! Sunt plecat din comună de la 16 ani, atunci când m-am transferat la CSM Reșița, unde am făcut performanță timp de doi ani. Din păcate o accidentare produsă la un antrenament m-a determinat să renunț, fiindcă refacerea gleznei rupte nu mi-a mai permis să fiu în forma maximă de dinainte. Am absolvit liceul sportiv de la Reșița și am ales în continuare Agronomia la Timișoara.”

Inițiativa de a pune pe picioare un club de fotbal, chiar așa, de la distanță, nu a rămas netaxată, unele voci din comună susținând că Adrian Prâsca are interese ascunse și că vânează postul de primar în Dalboșeț. „Le-am spus tuturor, eu locuiesc în Anglia, am rostul meu aici și nu am de gând să mă întorc, tot ceea ce fac, fac din suflet și mulți nu m-au crezut! Prin urmare nu am avut ajutor, dar în timp s-au convins și sper ca din sezonul următor să avem o colaborare frumoasă cu Primăria și să atragem cât mai mulți susținători și sponsori.”

Adrian Prâsca este general asistent la două școli private, adică un fel de om bun la toate, care ajută pe toată lumea acolo unde e nevoie. „Mă implic în zona de întreținere, catering, mentenanță și de vreun an și jumătate mi-am deschis și propria firmă de curățenie. Lucrez împreună cu soția și două românce și facem curățenie la mai multe clădiri ale unei școli private. Soția are jobul ei full-time, este infirmieră la un centru de îngrijire. Eu muncesc ziua, ea mai mult în ture de noapte, fiindcă ne sunt foarte importanți copiii. Locuim în Dorking, la vreo 60 de km depărtare, în sudul Londrei, un orășel mic, cochet, unde ne-am stabilit din 2015.”

De ce a ales familia Prâsca tocmai Marea Britanie?

„Am zis să încercăm o experiență nouă într-o altă țară pentru băiețelul nostru (între timp avem și o fetiță, care s-a născut aici). Ne-a chemat o prietenă cu gândul că putem găsi joburi bune, salarii rezonabile, condiții de viață îndestulătoare, așa că noi am venit! Planul era să stăm doi sau trei ani, să strângem niște bani, după care să ne întoarcem. Deocamdată gândurile astea nu le mai avem, planurile s-au schimbat. Câtă vreme copiii sunt la școală, în România mai venim doar în vacanțe. Avem casa noastră ridicată la Giarmata deja dinainte de a pleca și ne uităm la ea doar în poze.”

Să încerci o experiență nouă, într-o țară nouă, în condițiile în care în România anului 2015 salariile nu erau mulțumitoare, asta înseamnă o adevărată aventură.

„Eu muncesc într-o instituție de învățământ aflată în top 10 școli private la sud de Londra, unde veniturile cadrelor didactice sunt ridicate, fiindcă în această țară profesorii sunt o categorie socială aparte, foarte, foarte respectată de autorități, de societate în general. Veniturile lor pleacă de la 3.500-4.000 de lire și pot crește. Copiii noștri frecventează școala publică, fiindcă taxele (doar pachetul de bază la școlile private) pornesc de la 2.000-3.000 de lire lunar, ceea ce considerăm că pentru bugetul nostru e prea mult. Ce am găsit în această țară și am apreciat? În primul rând sistemul de învățământ, foarte bine pus la punct, apoi protecția socială situată la un nivel ridicat și de care beneficiază toți cetățenii și bineînțeles, sistemul medical aflat la nivel de excelență.”

Adrian Prâsca, almăjanul plecat din Dalboșeț, s-a integrat în societatea britanică și spune că își dorește să împrumute cât mai mult din bunele practici ale țării în care locuiește. Este în contact permanent cu cei de acasă, cu cei doi antrenori Constantin Bilavu și Ionuț Iapă, iar în ceea ce privește fotbalul țintește și mai sus: „vreau să trecem la nivelul următor. Vreau să promovăm în Liga a 4-a, să oferim alte condiții, să construim vestiare cu dușuri, dar pentru asta e nevoie de suportul autorităților și a altor persoane.” Își dorește ca lucrurile să se schimbe și mai mult în bine și să întâlnească oameni care gândesc la fel, că în viață nu întotdeauna banii sunt cei mai importanți. Important este să îți urmezi visul!

• Tweet
• Pin It