POVESTE DE VIAȚĂ. Drumul bursierei Fulbright, Cătălina Popoviciu, de la Reșița la București via SUA

Psiholog clinician, Cătălina Popoviciu, este doctorand, cercetător asistent la Universitatea din București și de anul acesta a devenit consultant al Organizației Mondiale a Sănătății.

Are înscrisă în palmaresul profesional o reușită înspre care oricine privește cu admirație: o bursă la Universitatea Stanford prin Programul Fulbright, cel mai prestigios program de schimburi culturale, științifice și educaționale desfășurat de Statele Unite ale Americii în întreaga lume. Cătălina Popoviciu este primul doctorand de la Facultatea de Psihologie a Universității bucureștene, care a obținut această bursă pentru anul universitar 2021-2022.

Tânăra cu formare în psihoterapie susține că oricine are șanse, chiar dacă există concurență, și poate ajunge acolo doar dacă își dorește cu adevărat. „Eu sunt înconjurată de studenți, elevi, care spun că e foarte greu să ajungi în America, e foarte greu să ajungi să studiezi în altă țară. Dar, asta cred că se întâmpla în urmă cu 15-20 de ani. Acum oportunitățile sunt la alt nivel, au crescut foarte mult și sunt peste tot. Important este să le vezi și apoi, să ai curaj să te duci cu capul înainte, să ieși din zona de confort, din bula în care stai tot timpul. Astfel, îți dai seama cât de mare este lumea asta, cât de multe alte culturi, cu alte valori sunt, ce diversitate de percepții există. Și îți lărgești foarte mult orizontul. Atât din punct de vedere personal cât și profesional.” 

A ales psihologia îndrăgind disciplina studiată în liceu, dar și profesoara care a știut cum să  predea materia, astfel încât să fie cât mai atractivă. „Mama m-a încurajat să iau decizia cea mai bună bazată pe structura personalității mele și nu neapărat pe ceea ce societatea crede că ar fi mai bine. Inițial mă gândeam să dau la drept, apoi la teatru. Eram motivată de titlul de „cea mai bună actriță” obținut la Festivalul elevilor „Amfiteatru” desfășurat la Reșița.”

Locuia în Reșița pe când era elevă la Școala generală nr. 8. Are amintiri minunate din acea perioadă în care era foarte implicată în diverse proiecte care i-au deschis apetitul pentru activități extrașcolare. „Acestea sunt foarte bine văzute la nivel internațional. La momentul acesta, ca elev care țintești străinătatea, e important să ai în CV-ul tău, în dosarul tău de candidat, dovada activităților extrașcolare.”

Din copilărie, Cătălina Popoviciu, era pasionată de tot ce însemna învățare: „știam că acesta este jobul meu, așa cum părinții merg la serviciu și eu trebuie să merg la școală. Am fost genul de elevă bună la toate materiile: la română, la matematică, la fizică, la istorie… iar spre sfârșitul gimnaziului, pentru că eram indecisă, voiam un sfat, și întrebam profesorii încotro să merg, la profil uman sau la profil real? Răspunsul a fost că mate-info mi s-ar potrivi având în vedere și ulterioarele avantaje ca opțiuni în carieră. Ceea ce, s-a dovedit că nu a fost neapărat cea mai bună decizie. Dar, eu mi-am dorit să fiu în cea mai bună școală, în cea mai bună clasă, la cel mai bun profil. Așa că odată mutată la București, am ales matematică-informatică, la Colegiul Național „Gheorghe Lazăr”. A schimbat macazul la timp, conștientizând că se regăsește mai mult în disciplinele umaniste decât în cele studiate la profilul real și a continuat ultimii doi ani de liceu la secția filologie.

Psihologie din pasiune

„De ce am ales psihologia? Fiindcă iubesc oamenii, interacțiunea și comunicarea de orice fel! Voiam să lucrez cu semenii mei și doream să fac o schimbare! Nu la mine, ci în general. Îmi doream să organizez workshop-uri de dezvoltare personală în care să lucrez cu tinerii, să fiu înconjurată de oameni, să facem echipă, să reușim o schimbare în zona de sănătate mintală. Pe ideea aceasta am mers de la începutul facultății: de a construi diverse traininguri, programe de dezvoltare personală, optimizare comportamentală, optimizarea performanțelor la locul de muncă. Ușor, ușor, am constatat că îmi place mult zona de psihologie socială, psihologie comunitară. Încă din timpul studenției, când eram în Italia la bursele Erasmus, la Roma și la Padova, am urmat cursuri foarte atractive de bullying și cyberbullying, ceea ce nu era în portofoliul disciplinelor din România. La început credeam că în acest domeniu al psihologiei, există doar perspectiva de a face psihoterapie sau de a lucra în resurse umane. Dar, pe parcurs s-au schimbat interesele pentru că am descoperit un domeniu mult  mai vast decât îmi imaginam eu. Și tema aleasă pentru cercetare doctorală se referă la: „Cum influențează platformele social-media sănătatea  mintală a tinerilor.”

Din fericire, odată cu trecerea timpului, stigmatul asociat psihologiei, psihoterapiei, a început să scadă din ce în ce mai mult, pentru că oamenii au început să-și dea seama că de fapt, să mergi la psiholog nu înseamnă că ești nebun sau că ai o problemă. „Nu! Poți să consulți un psiholog dacă te confrunți cu o anumită situație, un anumit obstacol, ai nevoie de cineva obiectiv, care să te ghideze pentru ca tu să îți dai seama ce îți dorești. Și, într-adevăr când intervin anumite tulburări clinice, așa cum mergem la doctor când avem o răceală, e important să mergem la psiholog să tratăm răcelile minții.”

A deschis cabinetul de consiliere în plină pandemie, când activitatea s-a mutat online. Spune că au fost destul de multe persoane care au apelat la ajutor, în special tinerii fiind cei mai receptivi. În paralel, Cătălina Popoviciu, a continuat activitatea de cercetare doctorală, dar și pe cea de la catedră, fiind asistent universitar. „Am predat mai multe discipline, toate online, uneori fiind prezenți la curs chiar și 100 de studenți. Era tare ciudat, mă simțeam straniu fiindcă toți aveau camerele închise, eu vorbeam și nu știam dacă mă ascultă cineva. Altfel, îmi place mult, e o energie foarte interesantă când lucrezi cu studenții. Anul acesta am renunțat la predare, pentru că mă focusez mai mult pe colaborarea cu Organizația Mondială a Sănătății, care se bazează tot pe implicarea tinerilor în decizii și politici de sănătate mintală. De asemenea, am început o colaborare cu o fundație pe un proiect ONU, pentru a oferi suport psihosocial comunităților de refugiați ucraineni în România.”

Cătălina Popoviciu își dedică cea mai mare parte a timpului împlinirii profesionale și pune multă pasiune în tot ceea ce face. Știe că roadele se culeg mai târziu. Cu toate acestea are timp și pentru ceea ce înseamnă bucurie pentru suflet: „mie îmi place relaxarea călătorind. Cum prind ocazia, caut oportunități oriunde, fie că sunt în țară sau peste hotare. Când știu că urmează să am un pic de timp liber, îmi fac planuri din vreme și reușesc să ating diverse ținte. Admir marile aglomerări dar și mobilările urbane, îmi plac oamenii și diversitatea culturală. Îmi place să descopăr câte un oraș, să petrec un weekend pe undeva. Iubesc să ies în natură, indiferent unde, chiar și aproape, la doar câțiva kilometri de București. Recent, am descoperit și plimbările cu prietenii, pe biciclete. E tare reconfortant!”

Cât privește viitorul, „mi-ar plăcea să văd că oamenii sunt mai deschiși la partea de sănătate mintală, iar sănătatea mintală să fie cu adevărat o valoare a societății. Mi-ar plăcea să existe mai multe programe de psihiatrie, psihologie comunitară, să existe programe prin care elevii să meargă la cursuri de dezvoltare personală încă din clasele primare și pentru asta cred că e nevoie de un program național de psihologie comunitară. Îmi propun să dezvolt un ONG care să se ocupe de sănătatea mintală a tinerilor și adolescenților pentru că este nevoie. E nevoie să ne ocupăm de anxietate, depresie, bullying și multe altele. Am ajuns la un moment în care îmi dau seama că mai am atât de multe de învățat. Cu cât evoluează profesia, simt nevoia să mai învăț niște lucruri. Am senzația că oricum sunt abia la început și că abia acum începe de fapt, cariera mea…”

 

• Tweet
• Pin It