POVESTE DE VIAȚĂ. Din dragoste pentru harpă, Rozalia Pataki dăruiește anual bocșenilor un concert omagial

Este artist instrumentist și își desfășoară activitatea la Filarmonica „Oltenia” din Craiova. Cu toate acestea, revine acasă în orașul natal la fiecare sărbătoare de Buna Vestire (25 martie) pentru a susține un eveniment muzical. Gestul pe care-l face de zece ani deja, este unul de recunoștință transmis comunității din care provine și unde s-a format, pentru succesul repurtat și împlinirea în cariera profesională construită de-a lungul anilor.

„Ca angajat, sunt artist instrumentist din anul 2012, dar eu cânt la harpă de peste 20 de ani. Nu știu dacă eu am descoperit instrumentul, sau mai degrabă cred că el m-a descoperit pe mine pentru că nici nu știam ce este harpa. Întâmplător am văzut o transmisiune a Concursului Muzical Eurovision, varianta de muzică clasică, unde o tânără cânta la acest instrument care pe mine m-a vrăjit. Apoi pur și simplu mi-a plăcut cum sună cuvântul «harpă», mă atrăgea muzicalitatea lui. Când am văzut prima oară harpa, am încremenit! Este un instrument foarte mare și copleșitor pentru copilul care eram. Primul instrument adevărat l-am văzut la Liceul de muzică «Ion Vidu» din Timișoara, unde m-am înscris în clasa a V-a și unde aveam de ales între flaut, violă și harpă. Dar începuturile mele muzicale sunt legate de pian și lecțiile particulare cu profesorul Mircea Pătruț, acasă la Bocșa”.

Zilele trecute s-a produs un fapt inedit în ceea ce o privește pe artista Rozalia Pataki: a fost prezentă într-un concert extraordinar, alături de trupa timișoreană Pandora, în cadrul celei de-a doua ediții a evenimentului Motors Rock, care s-a desfășurat în zona stadionului Foresta din Bocșa.

„Pe scenă, alături de formație, m-am simțit fabulos. Pe lângă faptul că am cântat în orașul de unde provin și oamenii au un vibe bun aici, trupa este foarte, foarte faină. Membrii ei m-au primit excelent, iar la repetiții au reluat de nenumărate ori pentru mine, ca totul să fie ok. În trecut, am mai cântat rock simfonic cu orchestra Filarmonicii Oltenia din Craiova, împreună cu formația Phoenix. Colaborarea cu Pandora a survenit în urma întâlnirii mele cu Shimmy, (Adrian Șamanțu, șeful trupei), la un eveniment, unde m-a auzit cântând «Nothing else matters» a formației Metallica. Mi-a mărturisit că a fost surprins de cât de bine a sunat interpretarea mea și astfel i-a venit ideea de a asocia rock cu harpă. Trupa timișoreană Pandora urma să concerteze la Zilele Bocșei și evenimentul aniversar MC Trust. Astfel mi-a propus să cântăm împreună balada rock «Aș vrea să fiu», o piesă nemaipomenită, care a fost bine primită de public. Mă simt onorată că am fost alături și am putut oferi celor prezenți un moment special. Le port un adânc respect membrilor trupei Pandora, știind că au fost printre primele formații care au cântat în memoria celor de la Colectiv”.

Despre Rozalia Patki se știe că abordează stiluri și genuri muzicale diferite, atât în domeniul muzicii de cameră, cât și al concertului cu acompaniament de orchestră. A susținut recitaluri solistice și în cadrul unor manifestări artistice importante: Festivalul Muzicii de Cameră desfășurat la Timișoara, Festivalul „Nichita Stănescu”, Festivalul Internațional „Craiova Muzicală” (ediția a 40-a, desfășurată în anul 2013), Zilele Muzicale Aniversare (67 de ani de existență a Filarmonicii de Stat „Oltenia” Craiova), un eveniment petrecut în aprilie 2014.

Privind în urmă, contabilizând anii și reușitele profesionale, recunoștința sa se îndreaptă către îndrumători, cadre didactice, din primii ani și până la absolvirea Conservatorului, fiindcă spune: „am avut profesori deosebiți, pedagogi adevărați care m-au determinat să prind drag de instrument și să continui cu el. Dacă nu era profesorul Petruț care să îmi deschidă orizontul către muzică, să văd că e minunat să cânt, nu știu dacă aș fi fost convinsă și aș fi insistat așa de mult să merg la liceul de muzică timișorean. Părinții erau de condiție medie, fără cunoștințe muzicale și cu toate acestea, m-au lăsat să aleg ce vreau, chiar dacă pe timpul acela nu prea era la modă libertatea de opțiune din clasele primare.”

Pentru pianul de la începuturi a rămas aceeași dragoste, însă a face performanță cu două instrumente distincte este imposibil. „Una este să atingi clapele pianului și alta e că ciupești corzile harpei. Tehnicile sunt total diferite. La pian cânt cu aceeași pasiune, doar când mi se ivește ocazia și vreau să mă destind. Mai nou, în ultimii ani, se poartă momentele să le spunem „diafane”, create în cadrul unor evenimente private. Se caută harpă, intermezzo de viori, combinații exotice de două violoncele sau un violoncel cu harpă sau saxofon cu harpă ori pian. De pildă lumea care m-a invitat la nuntă sau la botez a știut ce fel de muzică abordez. Au fost oameni cu aplecare către muzica clasică, cei care au mizat pe faptul că e nevoie de un moment de respiro”.

Harpa – instrument cu greutate

„Din punctul meu de vedere, toate instrumentele au o complexitate la fel de mare, chiar dacă, la prima vedere, nu pare. Harpa mea are șapte pedale și 40 de corzi. Cea de concert are 47 și nu pot să spun că este mai dificilă decât chitara, de exemplu, sau alt instrument, pentru că oriunde dorim să facem performanță este nevoie de foarte multă muncă, de perseverență și dorință de progres. Dimensiunea harpei se alege în funcție de statura celui care utilizează instrumentul”. 

Rozalia Pataki a dezvoltat în timp o mare mobilitate în transportul instrumentului care cântărește 30 de kg, astfel încât participarea la un concert sau eveniment privat nu este deloc dificilă. „Mi-am cumpărat un dispozitiv care mă ajută la deplasare, mi-am cumpărat o mașină mai mare și am adaptat-o la nevoi. Până la urmă intervine o rutină și instrumentul mă învață cum să-l iau ca să îmi fie mai ușor, chiar dacă eu nu sunt o persoană corpolentă.”

Iar ca valoare, instrumentul pornește de la 15.000 și poate depăși 150.000 de euro. „Contează foarte mult, cum vede lucrurile fiecare. Eu mi-am cumpărat harpa deși la vremea respectivă am făcut trei împrumuturi. Dar, am crezut în muzică, în drumul meu, și mi-am zis că merită sacrificiul fiindcă o să-mi fie bine!”

De peste 20 de ani, Rozalia Pataki, este artist instrumentist, iar la Filarmonica din Craiova a fost singurul loc unde era nevoie de o harpă. „Lucrez într-un colectiv foarte ok și am sentimentul acela de stabilitate că acolo îmi este locul!” Ce și-ar mai putea dori un artist, care între timp se bucură de menirea supremă, aceea de proaspătă mămică? Timp mult și valoros pentru studiu, sănătate și energie, colaborări muzicale și evenimente cărora să  le facă față cu brio!

E clar că atunci când vrei cu adevărat, poți! Bine spunea Earl Nightingale: „Nu renunța niciodată la visul tău doar pentru că îți va lua timp să-l atingi. Timpul trece oricum!”

• Tweet
• Pin It