POVESTE DE VIAȚĂ. De la Reșița la Timișoara, via Milano. Reșițeanul Sabin Sebastian Pascu a lăsat Italia pentru Filarmonica „Banatul”

A absolvit Conservatorul „Giuseppe Verdi” din Milano, dar pasiunea pentru cultura și limba norvegiană l-a determinat să-și creeze un stil propriu și să compună muzică pentru violoncel. Între timp, lucrurile s-au așezat în alt fel, cariera muzicală consolidându-se tocmai la Filarmonica timișoreană, acolo unde este violoncelist.

Să acceadă în lumea muzicală din Italia, să pătrundă în marile orchestre, poate chiar la Scala din Milano, așa cum le-a surâs norocul unora dintre foștii săi colegi de Conservator, nu era chiar visul său. A fost conștient că acest lucru îi va fi aproape imposibil din cauza unor altfel de ierarhii valorice stabilite în societatea italiană. Astfel, s-a reorientat către zona muzicală românească cea care i s-a potrivit de minune, pentru că, nu-i așa? niciunde nu-i ca acasă. Știe că totul înseamnă muncă, extrem de mult studiu, multe ore petrecute alături de instrumentul care îi aduce foarte multă bucurie. Până la urmă pasiunea nu poate fi cuantificată! A învățat asta de la maestrul său, profesorul Marco Scano, de la Conservatorul din Milano, un maestru de excepție, ale cărui merite i le recunoaște în formarea sa. „Îl apreciez foarte mult pe profesorul meu, și știu că dacă nu îl întâlneam nu ajungeam la acest nivel de performanță la care mă situez acum. M-a influențat foarte mult și m-a încurajat să compun iar eu i-am dedicat o piesă pe care am interpretat-o la examenul de licență.”

Pe contul de socializare, Sabin Sebastian Pascu se prezintă ca fiind „psychedelic forest solo cellist”, iar pe propriul canal de YouTube, acolo unde este activ cu numele de Sebastian Villmark, postează mereu compozițiile sale, creații originale însoțite de videoclipuri pe care urmăritorii săi nu întârzie să le aprecieze. La una dintre noile apariții, a primit următorul comentariu referitor la regie și concepția audio-video:

„Ești artistul naturii, acolo ești inspirat, respiri odată cu ea. Ai surprins foarte sugestiv succesiunea anotimpurilor! Muzica ta e îndeaproape epică, dramatică, lirică! Monodia acompaniată, trilurile, bariolajele, dau libertatea celui care le ascultă să-și aleagă ce vrea să audă! Se unduiesc și se desfășoară armonios ca dealurile din zare sau ca iarba de sub tălpi!… și regele căpiței, violoncelul, își merită locul cu prisosință! Felicitări, Sebastian! Surprinzi audiența, ca de fiecare dată, prin diversitatea și intensitatea evocării, cu mijloace simple, captezi esența spațiului și a timpului!”

Poveștile instrumentelor muzicale au fascinat dintotdeauna pentru că emoția produsă de sunete și de muzică, în general, mângâie suflete și poartă imaginația spre cele mai frumoase și armonioase trăiri umane. Dacă vioara este considerată regina instrumentelor, violoncelul este considerat a fi regele! Un rege cu personalitate, care se impune prin dimensiune, prestanță, frumusețea construcției corpului și mai ales prin timbrul vocii sale! Așadar, este un rege sensibil, cu voce caldă și solemnă, cu multiple posibilități de exprimare: când strălucitor, virtuoz și plin de energie, când meditativ și poetic. Face parte din familia instrumentelor de coarde cu arcuș, precum vioara, viola și contrabasul.

Cum a apărut violoncelul în viața sa? Ei bine, Sabin Sebastian Pascu mărturisește că în copilărie făcea înot de performanță, se pregătea intens, însă după un timp, muzica a început să-l atragă tot mai mult. Apoi l-a cucerit și astfel s-a văzut nevoit să lase totul baltă, fiindcă și-a dat seama că sportul și instrumentul nu mergeau bine împreună, nici măcar în paralel.

Avea 9 ani și spune că muzica a început să-i fie tot mai aproape de suflet. „Mama m-a dat la muzică și am ales violoncelul pentru că mi s-a părut un instrument mai special față de instrumentele clasice cunoscute. Am început studiul violoncelului în 1996 fiind elev la Liceul «Traian Lalescu», după care m-am transferat la Liceul de Artă «Sabin Păuța». De-a lungul anilor am participat la numeroase olimpiade de muzică, zonale, naționale, și simțeam că asta îmi doresc să fac de acum încolo. Însă după câțiva ani, părinții au luat o decizie importantă pentru noi și am plecat definitiv, cu toată familia, în Italia. Pentru mine a fost mai greu din cauza firii mele introvertite, dar și a faptului că am plecat de pe plaiurile mele dragi și am lăsat în urmă mediul reșițean de care eram foarte legat…”

De ce tocmai limba norvegiană și de unde pasiunea pentru această cultură? „Ceva mă atrăgea, probabil, pentru că mă simțeam eu ca un viking în Banat, cu rădăcini etnice îndepărtate, având o străbunică de origine germană. Și apoi, pentru că îmi plăcea natura. Din totdeauna am fost atras de verde și de locuri deosebite. Așa mi-a venit să învăț sigur limba și după ce am terminat Conservatorul, am decis să revin în țară, să mă înscriu la Litere, la Cluj, la secția norvegiană-engleză.” 

Pentru Sabin Sebastian Pascu, Filarmonica „Banatul” din Timișoara, a însemnat inițial o colaborare. După cum este prezentată informația pe site-ul instituției, de șase ani face parte din grupul celor nouă artiști-instrumentiști, violonceliști, ai orchestrei simfonice. Colectivul este într-o continuă schimbare, peste 60-70 % dintre artiști fiind tineri.

Cum e să faci parte dintr-o orchestră de asemenea talie? În primul rând onorant, apoi „…este plăcut mai ales că suntem uniți în partida noastră de violoncel. A fost dificil în perioada pandemiei, atunci când cinci luni nu am avut activitate deloc, nu ne-am văzut, nu am făcut repetiții, dar noi colegii am încercat să rămânem conectați, cântând acasă pasaje din piese, pe care le-am montat apoi și postat pe Facebook.  După ce s-a revenit la normal, avem  concertele tradiționale la Filarmonică, vinerea, cu repetiții aproape în fiecare zi.”

Reșițeanul violoncelist este pasionat de compoziție având deja înregistrate trei albume solo. Se ocupă personal de tot ceea ce înseamnă arta sa, de la concept și interpretare, la regie, film, promovare, la părțile tehnice audio-video, până la cele mai mici detalii.  „Este o muzică particulară, să-i spunem, pentru că nu există un gen comparativ, inspirată cumva din folclorul românesc dar și din cel norvegian, eu fiind impresionat de limba, cultura și arta norvegiană. M-a inspirat și sunetul instrumentului popular numit hardingfele, o vioară cu opt sau nouă coarde provenită din regiunea Hardanger. Muzica mea are și alte influențe: metal, tehno, clasică, romantică, de aceea spun că are un stil mai particular. Mi-am ales pseudonimul Sebastian Villmark (tărâm sălbatic) care definește conceptul meu muzical.”

Recomandări pentru tinerii care își doresc o carieră muzicală

„Merită toată munca, tot efortul pe care îl depui zilnic. Și nici nu cred că mai contează cât de mult efort depui, pentru că ajungi să nu îl mai simți când faci asta din pasiune. În primul rând, e important să-ți asumi tot ce faci și să o faci pentru tine, deoarece nu poți ajunge departe făcând ceva doar pentru că te obligă părinții sau profesorii. Iar talentul nu este suficient. E nevoie de foarte multă muncă și, da, de un pic de noroc!”

 

• Tweet
• Pin It