POVESTE DE VIAȚĂ… de la Bruxelles. Cu reșițeanca Alexandra Höcher – bursieră în capitala Belgiei

Interesant lucru, în timp ce unii medici aleg exodul, sunt alții care își doresc să revină, să aplice în România cunoștințele acumulate în străinătate, arătând că și în țară se poate atinge nivelul profesional întâlnit peste granițe. Statisticile spun că în al doilea an al pandemiei, cel puțin doi medici pe zi au plecat, în special în Marea Britanie, dar și în alte țări din Uniunea Europeană. Alexandra Höcher este medic rezident cardiolog, efectuând primii trei ani la Spitalul Clinic Municipal de Urgență, apoi la Institutul de Boli Cardiovasculare din Timișoara. În anul patru de rezidențiat urmează un fellowship, adică un stagiu de pregătire la Universitair Ziekenhuis Brussel.

Cu alte cuvinte, bursa asigură și facilități de cercetare, pe lângă activitatea curentă în spital. Însă tinerei medic cardiolog nici prin gând nu-i trece să rămână în străinătate, deși spune că sunt numeroase oportunități ivite pe parcurs, din vara anului trecut, de când se află la Bruxelles.

Cum a aflat despre fellowship?

Dintr-o prezentare susținută la Congresul Național de Cardiologie, desfășurată online pe vremea pandemiei. Povestește că a aplicat pentru această bursă pur și simplu pentru că „mi-am dorit să ies din zona de confort, să învăț cât mai multe lucruri noi și mai ales pentru a cunoaște cum este un alt sistem medical. Am considerat că mă poate ajuta nu doar la dezvoltarea profesională, ci și ca experiență de viață, adică la dezvoltarea personală. Sunt interesată și de latura aceasta, pentru că îmi plac provocările și mai ales felul în care le pot face față. Desigur, pe parcursul stagiului au apărut o serie de alte oportunități care nu sunt de neglijat. Dar eu îmi doresc să revin acasă, la Timișoara, atunci când îmi expiră contractul, în vara aceasta, să pot să aplic tot ceea ce am învățat aici. Sincer, asta simt! Eu sunt fericită acasă și cred că pot face diferența în viața anumitor oameni, pacienți, și în Timișoara. În plus, în jurul meu, în anturajul profesional în care m-am format, sunt foarte mulți cei care își doresc o schimbare, colegi de-ai mei, care au idei. Și clar, România este o țară care se dezvoltă, dar și noi creștem ușor. Dacă un om își dorește să învețe și să «crească» personal și profesional, are resurse. Nu mai suntem atât de limitați cum au fost medicii în urmă cu 30 ani din cauza greutății accesului la informație.”

Alexandra Höcher vorbește cu mare plăcere despre începuturi și despre cât de importante sunt alegerile în viață. Apropierea de domeniul medical s-a produs pe când era elevă de liceu, într-un moment extrem de sensibil, pe fondul unor probleme de sănătate. Atunci s-a declanșat scânteia care a dus la reconfigurarea planurilor de viitor privind alegerea profesiei. Era doar un copil, atent la tot ce se întâmplă în jur, iar internarea în spitalul de pediatrie „Louis Țurcanu” din Timișoara, interacțiunea cu medicii și asistentele, i-a stârnit curiozitatea.

„Mi se părea interesant când medicii făceau vizite, eram curioasă să știu despre ce vorbesc, deși nu aveam absolut nicio noțiune medicală în afară de biologie, disciplină studiată la școală. A fost un sentiment, nu aș ști să-l descriu, dar atunci am decis: eu asta am să fac! Și de acolo a început totul. Am renunțat la secția mate-info, intensiv engleză, și m-am transferat la secția de științe ale naturii de la Colegiul Național «Traian Lalescu» din Reșița. Apoi am fost inspirată și de medicii cu care am interacționat, niște persoane extraordinare pe care le-am reîntâlnit mai târziu în facultate.”

Alexandra Höcher nu a ajuns programator așa cum se prefigura cariera sa la începutul liceului, dar a ajuns medic cardiolog și are toate șansele să fie unul foarte bun. Dovadă stau stăruința, dăruirea pentru studiu și pasiunea pentru cercetare. De fapt acestea au fost argumentele remarcate și care au contat în dialogul susținut (în limba engleză) cu echipa de selecție pentru bursa oferită de Clinica Universitară din Bruxelles. „A fost un dialog prietenos, profesorii nu erau interesați doar de cunoștințele mele medicale, care oricum erau prezentate în CV, ci au dorit să știe cât sunt de dispusă să lucrez în sistem, pentru că o bună parte a acestei burse înseamnă și cercetare, ceea ce nu făcusem până atunci. Eu cred că vestul caută oameni care își doresc să încerce! Știu că au fost mai mulți aplicanți, din mai multe țări, dar mă bucur că eu am fost admisă.” Cu siguranță a contat și activitatea de voluntariat din liceu, dar mai ales din studenție, crede tânăra medic cardiolog. În trecut a activat ca voluntar în proiecte pentru tineret la Centrul de Voluntariat Mansarda din Reșița, iar în facultate a fost implicată împreună cu mai mulți colegi în proiecte pentru elevi de liceu privind acordarea primului ajutor.

Bruxelles – o capitală ofertantă

Unic, primitor și cald, Bruxelles este orașul cosmopolit plin de viață unde mereu se întâmplă ceva. Prezintă o deosebită bogăție istorică, arhitecturală (cu aproape o mie de clădiri Art Nouveau), gastronomică, dar care are mult mai multe de atât! Viața în capitala Belgiei este atrăgătoare și pentru că sunt foarte multe evenimente culturale de neratat. E locul unde bate inima Europei și unde se află cel mai mare parlament transnațional din lume. Doar timp să ai de vizitat și de văzut tot ce e mai interesant.

La sfârșit de săptămână, Alexandra Höcher împarte momentele fericite cu logodnicul ei, Claudiu Lazăr, pasionat IT-ist timișorean. Împreună iau orașul la pas sau aleg să călătorească pentru a profita de oportunități, pentru a descoperi mobilări urbane și locuri inedite, pentru a simți vibe-ul altor orașe faimoase din apropiere!

Cu toate aceste atracții gândul tinerei medic cardiolog, tot către țară se îndreaptă fiindcă: „viața noastră este mult mai interactivă acasă, acolo unde avem familiile și prietenii. Iar eu fac parte dintr-o echipă în care lucrez și toate lucrurile acestea contează pentru mine. De multe ori, aici, când trebuie să iau o decizie sau am nevoie de un sfat medical, mă consult cu medicii români de acasă. Îmi doresc foarte mult să reușesc să profesez în Timișoara și cred că nici nu contează dacă la stat sau privat. Pentru mine e mai important ceea ce eu pot să ofer mediului în care lucrez. De fapt acum sunt într-o perioadă în care construiesc o fundație la care mai târziu doar să pot să adaug. Cât despre bursa pe care am obținut-o, nu consider că ceea ce am făcut este extraordinar, dar da, consider experiența aceasta drept una specială!”

• Tweet
• Pin It