POVESTE DE VIAȚĂ. Cu timișoreanca Timea Laslavic, despre smart travelling și arborele genealogic

Pe timișoreanca Timea Laslavic am cunoscut-o mai bine de pe internet, pentru că e ca o carte deschisă. După cum se spune, și-a pus sufletul pe tavă pe blogul personal „Desculță prin Timișoara”, acolo unde se prezintă astfel: „Sunt o unguroaică născută în România, la Timișoara. Aș zice că… mi-s o bănățeancă în adevăratul sens al cuvântului, căci printre strămoșii mei s-au regăsit și persoane de alte etnii: nemți, slovaci, cehi… Ca să fie treaba treabă, m-am măritat cu un român, care are rădăcini sârbești și armenești. Mix bănățean adevărat!”

A lucrat pentru multă vreme în presa scrisă, la ziarul maghiar Nyugati Jelen, apoi la TVR Timișoara, în redacția emisiunii în limba maghiară dar a fost prezentă și în presa online.

Cel mai mult îi place să scrie! Și o face cu mare pasiune mărturisind: „mereu am avut un blog: scriam ba despre una, ba despre alta. La fel și acum, scriu despre tot ceea ce mă interesează și despre ceea ce cred și simt că merită să vă povestesc și vouă. Sunt pasionată de multe: filme, cărți, teatru, călătorii, amenajări interioare, design, hand made, gătit, protejarea mediului înconjurător… Veți găsi pe blog câte ceva despre toate aceste subiecte”.

De câțiva ani, Timea Laslavic nu locuiește în România. Face parte din categoria celor numiți „digital nomad”, adică poate lucra fără opreliști de oriunde s-ar afla. Și o face foarte bine dacă e să ne luăm după numărul mereu crescând al colaboratorilor și felul în care a reușit să-și sporească portofoliul. Timea Laslavic este traducător de limba maghiară și asigură lucrări deopotrivă pentru persoane fizice și juridice, colaborează cu multe agenții de traduceri din România și câteva din Ungaria.

Lucrează din Elveția, acolo unde locuiește deja de trei ani. Într-un moment de fericită „aliniere” a planetelor și-a urmat soțul, specialist în domeniul aviației și după câțiva ani petrecuți în Austria, cei doi s-au așezat temporar în țara cantoanelor.

Are un master în Film documentar și a făcut studii de Antropologie la Universitatea de Vest, acolo unde și-a cunoscut soțul împărtășind aceeași pasiune: genealogia. Spune că a săpat mult după informații în acest sens, făcându-și chiar arborele genealogic. Experiența este extraordinară și continuă pentru că povestea nu s-a încheiat încă. A început de la curiozitățile legate de proveniența numelui de familie despre care știe că nu este unguresc:

„Am știut întotdeauna că numele meu de familie, Laslavic, este unul străin, și nu unguresc. Mai exact, de origine slavă. Multă vreme am crezut că este un nume sârbesc sau croat, dar mai târziu am aflat că este unul slovac. Așadar, am strămoși slovaci! Totodată am aflat și faptul că acum numele meu de familie nu se scrie așa cum se scria pe vremuri. În certificatul de naștere al bunicului meu, de exemplu, numele mai apărea în limba maghiară: Laszlávik. Mai târziu, pe vremea Comunismului, a fost românizat și a devenit Laslavic. Ei bine, într-o zi curiozitatea mea a atins cote maxime: totuși, cine a fost slovac în familia noastră, de avem acest nume?”

Tatăl i-a sugerat să caute mai adânc în familie și astfel a ajuns până în Slovacia, pe urmele unor informații exacte, stabilind contacte cu rude îndepărtate. La întoarcere, s-a apucat de realizarea arborelui genealogic și pentru că febra pasiunii a cuprins-o și mai tare, a recurs la testarea ADN efectuată la MyHeritage – o structură internațională care stă la dispoziția pasionaților în domeniu.

Ce e și mai frumos în povestea aceasta e faptul că a reluat, după 60 de ani, contactul în familie cu verișori aflați peste graniță, în Ungaria. „Eu nu am fost deloc reticentă cu privire la reluarea legăturii. Fiind pasionată de genealogie, nici nu s-a putut pune problema. Însă chiar nu m-am așteptat ca totul să vină atât de natural. Vorbim destul de des cu rudele, avem și despre ce, sunt multe lucruri pe care le avem în comun”. Chiar dacă nu s-au văzut și nu s-au cunoscut atâția ani.

Dacă e să o definim în vreun fel, atunci cu siguranță putem spune despre Timea Laslavic că face parte din categoria celor „smart travelling”. Adică nu doar că are șansa de a explora lumea, ci de peste tot culege informații și dovezi în imagini pe care le împărtășește cu cititorii de pe blog. „Da, împărțim curiozitatea, pasiunea, de aceea ne place și să călătorim, oriunde mergem ne străduim să și învățăm ceva nou despre țara, cultura respectivă, încercăm să nu fim călători superficiali. Până acum am avut șansa să ajung în 27 de țări din cele aproape 200 câte sunt pe glob. În mod surprinzător, nu există aproape niciun loc pe lumea asta care să fie «destinația mea de vis». Sunt multe locuri în care mi-aș dori să ajung, dar niciunul nu reprezintă o pasiune absolută, așa cum aud că alții visau sau visează, de mic copil, să ajungă în cutare și cutare loc. O fi ceva în neregulă cu mine? Sigur că îmi doresc să ajung, de fapt, în aproape orice loc în care nu am mai fost vreodată și da, câteva mă interesează mai mult decât altele. Dar nici aceste locuri nu sunt notate niciunde. Nu există un bucket list.” A reușit să surprindă frumuseți naturale care îți taie răsuflarea. Aici o vedeți scrutând dune de nisip în Dubai…

Mărturisește în cel mai recent articol că își dorește să ajungă în Australia sau în Noua Zeelandă, pur și simplu pentru că sunt atât de îndepărtate și de fascinante. „De prin partea aceea de lume m-ar interesa în mod deosebit Vanuatu, acolo am auzit că este un loc cu totul special. Mă interesează, de fapt, orice din regiune… Dar nu știu când om mai ajunge și acolo, este foarte, foarte departe și foarte, foarte scump”.

foto: Fuerteventura – Insulele Canare

Dar despre Statele Unite ale Americii? „Da, acolo chiar am un interes deosebit pentru un anumit oraș. Detroit. Oricine aude mai că leșină și mă întreabă: «Ce, Doamne, iartă-mă, vrei să faci acolo? Acolo nu este nimic!» Pentru mine este însă… Este locul în care a trăit și a murit stră-străbunicul meu, după ce a plecat din Banat (am scris despre asta pe blog). Trebuie să merg să văd locurile acelea, trebuie să văd unde a trăit și trebuie să îi văd mormântul și sper să reușesc să mă întâlnesc și cu verișorii mei de pe-acolo, cu care avem deja contact online. Mă mai interesează, din același motiv, și Ellis Island, poarta de intrare în America a celor care veneau de peste ocean, unde există un muzeu interesant dedicat imigranților, pe care vreau să îl parcurg. Mi-aș mai dori să văd New Yorkul, care cred că este fabulos în perioada sărbătorilor de iarnă, în care aș vrea să vizitez MOMA”.

Ce își mai dorește Timea Laslavic? „Aș merge și în Canada, clar, deși nu am vreo idee concretă despre unde anume în Canada, nu m-am gândit niciodată la asta. Din America de Sud m-ar interesa absolut orice țară, dar călătoria în majoritatea este destul de tricky și nu este chiar la îndemână să ajungi acolo. Mexicul sună cel mai realizabil dintre toate și n-aș zice NU nici Braziliei sau Argentinei. Un continent fascinant, foarte ofertant și atât de zbuciumat. Mă interesează apoi orice țară nordică din Europa. Pentru că sunt atât de… altfel. Ar fi interesant chiar un tur al acestor țări, câteva săptămâni bune. Apoi să vezi aurora boreală cred că este o experiență minunată. Mi-aș dori să cunosc în special Islanda, care are o frumusețe cu totul aparte”.

Rămâne de văzut cât de încorsetate pandemic vor fi posibilitățile de mișcare. A călătorit și în pandemie, dar și-a ales mai cu grijă destinațiile și nu foarte departe. Până una, alta, Timea Laslavic, are câteva imagini la îndemână, adevărate minunății aflate în țara în care locuiește și ne lasă astfel să călătorim imaginar.

foto: pârtii de schi în Alpii elvețieni

Ca o confesiune de final, a ținut să menționeze modestă: „Nu sunt eu o foarte mare călătoare. Nici vorbă, nici pe departe. Sunt o mulțime de oameni, inclusiv din Timișoara, care au ajuns în locuri mai multe și mai frumoase și mai îndepărtate ca mine. Există nenumărate bloguri de călătorii, câte-n lună și stele. Așa că deseori mă gândesc dacă are sens ce fac. Dar apoi mă gândesc că un lucru nu îl exclude pe altul, că fiecare vede un loc în felul său și că de ce nu aș povesti despre călătoriile mele, dacă mie îmi face plăcere asta? În plus, feedbackul este pozitiv, se pare că uneori sunt o sursă de inspirație, iar ceea ce contează este tocmai asta.

În Elveția oricui sugerez să vină pentru munți și mai puțin pentru orașe. Am scris mult despre munți, însă dacă este să vorbim de orașe și de cel în care locuim, la Zürich este foarte frumos în perioada sărbătorilor. Orașul este împodobit superb, cu mult gust, iar Târgul de Crăciun este cu adevărat de poveste…” Citiți aici!

• Tweet
• Pin It