POVESTE DE VIAȚĂ. Claudia Ciortuz – primul redactor și prezentator de știri al televiziunii locale din Reșița

Anul 1994 aducea la Reșița deschiderea primului studio local de televiziune, o altă noutate pe lângă introducerea televiziunii prin cablu. Era o etapă de pionierat a companiei ce intenționa să formeze o echipă de videojurnaliști. Adică cei care găsesc subiecte, interlocutori, participă la evenimente, filmează, editează și își prezintă propriul material video. Claudia Ciortuz a fost printre cele trei tinere selecționate dintre 150 de candidate care s-au prezentat la concursul organizat de televiziunea Terra Sat.

S-a aruncat în marele necunoscut cu energia și forța specifică vârstei, fiind pe atunci o tânără absolventă de liceu. Are amintiri frumoase, inedite, despre oameni, locuri și întâmplări și prețuiește viața de jurnalist alături de primii ei colegi: Anda Fărcășescu, redactorul-șef Mario Balint și Mihaela Glăvan. A fost începutul unei ere care avea să consolideze statutul imaginii pe sticlă și să aducă plus valoare oamenilor implicați, dedicației meseriei. Din exterior, lumea aceasta în care informația primează, poate părea mai greu de înțeles. E un soi de magie care îți fură timpul, liniștea și te stoarce de energie.

Regimul de muncă mult prea solicitant cu zile fără pauze petrecute la filmări pe teren, interviuri importante și montaj programat adesea la ore târzii în noapte, au determinat-o ca în niciun an să renunțe la acest job extenuant. S-a reorientat și a ales jurnalismul audio, fiind cea mai tânără componentă a echipei Radio Reșița pe când avea doar 20 de ani.

În paralel continua pregătirea sportivă fiind mare pasionată de mișcare în general și de cultura corpului în mod special. Claudia Ciortuz deține mai multe titluri, fiind prima fată din oraș, legitimată de Federația Română de Culturism și Body Building, campioană la junioare în zona de vest a țării, cu numeroase competiții la activ și locuri meritorii ocupate pe podium.

A practicat o vreme sportul de contact, kickboxing și MMA, însă în ultima perioadă a devenit arbitru de arte marțiale, fiind în prezent singura femeie care arbitrează la competiții, alături de arbitri bărbați de la Asociația Sportivă Tamashyi din Timișoara. Spune că este tratată în mod egal, nu se simte discriminată în niciun fel. Se află într-o lume a oamenilor disciplinați, practicanți de judo, kick boxing, karate, taekwondo, jiu jitzu, unde e totul „safe”.

A organizat la Reșița mișcarea inițiată în Timișoara, intitulată „Alergotura”, destinată persoanelor care doresc să alerge în grup în aer liber, pe stradă sau în parcuri, la care au aderat numeroși amatori perseverenți. De asemenea, a susținut clase de fitness și pregătire sportivă personalizată în diverse spații și cluburi din oraș.

Mai notăm la parcursul Claudiei Ciortuz 8 ani petrecuți în afara granițelor, perioadă în care, ocupată cu creșterea și școala celor doi copii, nu a avut timp să viziteze România. Vreme de 5 ani a locuit în Portugalia și alți 3 ani în regiunea Catalonia din Spania. Dar și când a venit în prima vizită, a redescoperit ceea ce simțea că îi lipsește, prietenii, părinții și locurile natale. Așa că s-a întors, de tot.

 „În anul 2010, am luat cea mai bună decizie pentru mine și copiii mei, care s-au adaptat chiar dacă veneau din alt sistem de învățământ și din altă limbă. În familie vorbim adeseori amestecat: catalana, portugheza și engleza. Fiica mea a terminat în această vară Facultatea de Arhitectură din Timișoara iar fiul meu este încă elev la Arte Plastice dar își dorește același tip de pregătire. A și fost în primăvară cu o bursă Erasmus în Spania, la Valencia. Țintește arhitectura însă el are mare aplecare și către muzică, fiind pasionat de chitară. De aceea urmează în paralel Școala Populară de Artă – secția chitară clasică, anul III.”

Claudia Ciortuz este o mamă mândră. Mărturisește că dintre toate proiectele avute în ultimii 27 de ani, cel de părinte i-a ieșit de minune. „Cea mai mare reușită este rolul de mamă! Dacă toate familiile ar avea copii minunați ca ai mei, cu siguranță ar avea câte trei sau cinci. Cum să nu mă mândresc cu arhitecta mea? Face parte din colectivul care lucrează la proiectul de reabilitare a funicularului, unde se propun peste 4km de piste de biciclete și refacerea a 8 pasarele. Este vorba despre proiectul de anvergură numit «Generarea unei conexiuni între nucleele Govândari și centru», ce va aduce orașului un plus de atracție și de confort. Când văd numele Alexandrinei Ciortuz alături de cel al Oanei Stănescu, arhitecta din Reșița, stabilită la New York, îmi crește inima de bucurie. Știu că drumul pe care am mers este cel mai bun!”

După ce a terminat Facultatea de Educație Fizică și Sport din Reșița, Claudia Ciortuz s-a stabilit la Timișoara, oraș care avea să-i deschidă mult mai multe oportunități în domenii precum educație, sănătate, dezvoltare. A rămas atașată de copii urmându-și visul de a se dedica pedagogiei. Lucrează ca educator la o grădiniță privată multilingvă: româno-germano-engleză.

Pentru grupa sa de pitici gândește și creează o sumedenie de programe de educație care includ ieșirile în natură, mișcarea și dobândirea unor noi abilități. De ceva vreme a devenit membră a Asociației de Speologie Prusik din Timișoara, legitimată la Federația Română de Speologie. Cu alte cuvinte, a dezvoltat o mare pasiune pentru subteran și iubește să parcurgă distanțe în măruntaiele pământului, atunci când i se ivește ocazia. Are deja la activ câteva ture și expediții în cele mai valoroase peșteri din Cheile Carașului. În unele drumeții i-a dus și pe copiii timișoreni alături de părinți, pentru a experimenta aventura cunoașterii.

Povestea merge mai departe. Om dedicat pasiunii sale, sportul, cultura pentru trup (și suflet), Claudia Ciortuz promovează mișcarea în aer liber și activitățile de orice fel. Este o optimistă incorigibilă și cel mai important, spune că sursa permanentă de inspirație îi sunt copiii. „Ei îmi dau energie și tinerețe. Între ei doi  mă simt ca în copilărie, cum eram cu sora mea mai mare și cu fratele meu mai mic. Tatăl meu mi-a fost model de bunătate, simplitate și hărnicie, un om ca o poveste frumoasă.  Și îl am în gânduri mereu.  Iar mama mi-a sădit ambiția, disciplina și plăcerea de a citi, picta și cânta. Și încă o mai face când ne revedem. Dar copiii sunt cei care mă inspiră zi de zi. Ai mei și cei care îmi sunt «colegi de lucru». Simplitatea cu care analizează lucrurile și găsesc răspunsurile cele bune, este uimitoare și de urmat.”

După copii, cele mai mari bucurii și emoții i le-a adus sportul. „Orice activitate sportivă sau de mișcare în natură îmi amintește cât de importantă este sănătatea și cât de minunat este corpul uman. Ani la rând mi-am dorit să fiu o fiică bună, apoi o mamă bună. Până când am mai crescut și am înțeles că important este să fiu fericită. Și sunt, făcând zi după zi doar lucruri care îmi aduc bucurie și împlinire. Îmi doresc să călătoresc, iar la un moment dat să mă reîntorc în Portugalia și să trăiesc acolo pe o plajă. Să umblu desculță mereu, cu părul și hainele decolorate de soare…Sper să îmi iasă și asta.”

 

• Tweet
• Pin It