POVESTE DE VIAȚĂ. Care este cea mai mare satisfacție a medicului Mihai Hurmuz?

Pe medicul reșițean Mihai Hurmuz, ortoped la Spitalul Militar de Urgență „Dr. Victor Popescu” din Timișoara, îl găsim de mai bine de un an și în postura de antreprenor. În orașul natal a pus bazele unei instituții medicale private, prima de asemenea anvergură, care aduce împreună multiple specialități.

„Vestmed este clinica pe care am deschis-o la Reșița împreună cu medicul Răzvan Lupescu, coleg de breaslă format în Germania, după absolvirea Facultății de Medicină de la Timișoara. Inițial i-am propus o colaborare pe partea de ortopedie, dar după câteva discuții am ajuns la concluzia că dacă tot ne înhămam la a dezvolta un proiect, atunci să-l dezvoltăm până la capăt. Să oferim o alternativă viabilă, civilizată, la standarde ridicate pentru locuitorii Reșiței și nu numai. Fiindcă noi ne adresăm de fapt unei arii mult mai largi. Echipa medicală pe care o avem este una extrem de performantă, sunt medici foarte bine pregătiți, recunoscuți în domeniul lor, cu o atitudine corectă, care dovedesc empatie și care sunt capabili să gestioneze situații complicate, să ducă la bun sfârșit simptomele și patologia cu care vin pacienții. La noi este un mediu deschis, prietenos, civilizat și atunci normal că feedbackul este bun. Mai sunt și păreri negative, dar din păcate nu putem mulțumi pe toată lumea și nici nu ne dorim asta, însă cred că putem fi o variantă pentru a oferi servicii medicale cel puțin ca alternativă la Timișoara, oraș spre care toată lumea fuge.

În urmă cu un an, Vestmed era un proiect la început de drum. Am pornit cu vise mari și speranțe pe măsură. În 2023, Vestmed a câștigat încredere și respect, o mulțime de pacienți noi, iar de aici au ieșit multe planuri de tratament duse până la capăt. Într-un an am reușit să aducem mai mulți doctori mai aproape de cărășeni, să deschidem un nou departament în clinică și să rezolvăm cu succes cazuri complexe pentru a ajuta oameni care aveau nevoie de un nou standard în medicină.”

Chirurg ortoped specializat în chirurgia genunchiului, umărului și șoldului, medicul Mihai Hurmuz este și cadru universitar la UMF Timișoara făcând parte din colectivul Spitalului Militar de Urgență încă de la începutul rezidențiatului, după absolvirea facultății. „Da, sunt norocos că lucrez într-un spital clinic care dispune de toate dotările și în care am șansa să aplic cele mai noi metode de tratament pacienților ortopedici. Dotările și organizarea fiecărui serviciu diferă, dar cel mai important e că în Spitalul Militar putem oferi tratament la standardele actuale tuturor patologiilor ortopedice. Am avut parte de un șef coordonator care a avut toată deschiderea, ne-a împărtășit din cunoștințele acumulate și în același timp ne-a sprijinit și ne-a susținut, pe mine și pe colegii mei. Este vorba despre prof. dr. Romulus Tatu, pe care îl prețuiesc foarte mult. Pot spune că am avut parte de interacțiuni benefice de-a lungul formării mele.”

Recent întors de la o bursă de formare în mai multe țări ale Europei, medicul Mihai Hurmuz mărturisește că de-a lungul timpului a acumulat numeroase prezențe internaționale la o serie de fellowships (burse) în Austria, Spania și Portugalia care i-au oferit șansa de a vedea modalitatea de lucru a colegilor din alte țări și sisteme medicale. „Am avut o grămadă de experiențe internaționale, nu le înșir pentru că sunt numeroase. Am avut multe burse de formare pe perioada rezidențiatului, ceea ce recomand și altor medici la început de drum Este important fiindcă se poate observa o altă abordare. Chiar dacă vezi lucruri greșite, poți învăța din ele, dar mai mult contează experiența. Nimeni nu le știe pe toate și, cum se spune, se și fură meseria aceasta, dar se și învață. Și sunt oameni dornici să arate ce știu. Experiențele în afară aduc expunere la noi tehnici. Apoi și partea de conexiune care se creează din astfel de experiențe este la fel de importantă. ”  

În ultimii 5-6 ani,  a participat în țară și mai ales a fost lector la toate congresele mari de artroscopie, de medicină minim invazivă și medicină sportivă. Nu este doar membru, ci face parte din boardul Societății Române de Artroscopie și Traumatologie Sportivă.

Este un val care pare că aduce medici înapoi, acasă. Îl simțiți și dumneavoastră, se întorc medici din Europa?

„Da, se întorc, cel puțin pe parte de ortopedie, e un val destul de puternic. Mai ales în București și Cluj, sunt medici tineri foarte bine pregătiți, specialiști care dezvoltă nișe, dezvoltă subdomenii și sunt extrem de valoroși pe palierul acesta. Astfel, pot oferi un nivel extrem de ridicat de cunoștințe pe o anumită paletă de servicii. Îl avem ca exemplu pe colegul meu, medicul Răzvan Lupescu, care a lucrat în clinici de top în Germania, la cel mai ridicat nivel de adresabilitate, care a dorit să revină în țară, la Reșița, oferind servicii medicale de înaltă performanță.”

Este ortopedia mai dificilă decât alte specialități, în ce context ați ales acest drum?

„În contextul în care sunt un tip tehnic, de mic copil am desfăcut-făcut, refăcut, am «reparat» diverse lucruri și ortopedia a venit cumva natural pentru că e un domeniu în care suntem dependenți de tehnologie, de instrumentar, de dezvoltarea aceasta inginerească. Dar e și o permanentă evoluție, adică tehnica ne aduce mereu noi dispozitive, noi modalități de aplicare și atunci nu avem timp să ne plafonăm. Avem o evoluție permanentă în ceea ce privește diagnosticarea în primul rând, apoi partea de imagistică despre care se știe că a evoluat foarte mult, și atunci avem diagnostice mult mai exacte. Pe de altă parte, soluțiile chirurgicale care ni se oferă (din partea industriei de profil) sunt tot mai performante, iar tehnicile chirurgicale minim invazive care presupun o morbiditate redusă a pacientului, adică riscuri mai mici și recuperare mai rapidă, sunt tot mai avansate.”

Ce  v-a determinat să alegeți medicina?

„Medicina? Din liceu, prin clasa a X-a, m-am hotărât, pot spune că destul de devreme, față de majoritatea colegilor care abia prin ultimul an își alegeau o direcție. Am început atunci pregătirea intensă cu doamna profesoară Luminița Broască, actualmente director al Colegiului Național «Traian Lalescu», pe care l-am frecventat. A fost o alegere contrară opțiunii tuturor membrilor familiei care au mers pe formare reală, adică sunt ingineri, iar eu am vrut altceva. De obicei sunt calat pe ideile proprii și m-am dus spre medicină cumva din curiozitate. Știam că este un domeniu ofertant și foarte vast și m-a atras ideea aceasta. Pe de-o parte, și pentru a fi contra alor mei, dar pe de altă parte, și datorită deschiderii pe care îl oferea acest domeniu. Plus umanitatea și empatia, niște valori pe care mi le-am însușit și le-am promovat dintotdeauna.”

Vorbeați despre o doză de empatie ridicată

„Da, am eu o valoare în care cred, să spun așa, și o calitate pe care am perceput-o ca fiind a mea dintotdeauna, empatia. Am fost și sunt implicat în activități diverse. De mic copil am făcut voluntariat și am ajutat cât am putut, am făcut parte din echipe de cercetași, am crescut cu «Prietenii munților» (asociația reșițeană care a educat și motivat în spirit montaniard, de la copii și adolescenți până la tineri studenți). Am participat vreo zece ani la taberele de schi de pe muntele Semenic și la concursurile aferente. Sunt câștigător a numeroase cupe și medalii (pe care încă le păstrez pe undeva pe acasă). Am scris istorie la «Prietenii munților», și eu, și fratele meu, Andrei Hurmuz. De acolo ni se trage dragul de natură, plăcerea de munte și am rămas cu valorile pe care le-am dobândit fiind în preajma multor adulți deosebiți. În continuare particip cu mare plăcere la concursuri sportive, de maraton, atunci când timpul îmi permite.

De când am deschis clinica la Reșița, ajutăm, contribuim prin sponsorizări la aproape toate acțiunile care se desfășoară în oraș și prin împrejurimi. Am fost și eu la «Alergând la pădure», iar de curând am sprijinit «Stears challenge», concursul de urcat scările până la stema din centrul Reșiței. Mai demult, la o competiție de ciclism organizată de tinerii de la Bike Attack, am participat ca medic voluntar, cu alte cuvinte ne implicăm în comunitate și ajutăm cât putem.”

Care ar fi cele mai mari provocări din cariera de medic ortoped?

„Cred că cea mai mare provocare este să îți accepți limitele, valoarea, să fii conștient de ce poți oferi. Iar cele mai mari bucurii sunt pacienții puși pe picioare, pacienții care își trimit rude către noi, sportivii care se întorc la performanță, mulțumirea celor care își reiau activitatea la nivelul dorit! Sunt momente frumoase care ne bucură și ne dau încredere că ceea ce facem, facem bine!”

• Tweet
• Pin It