Poveste de iarnă

Un parlamentar conservator a fost prins în flagrant în timp ce lua şpagă trei mii de lei de la unul care dorea să rămână în funcţie. Când a auzit domnul parlamentar că e vorba de flagrant, a rupt-o la fugă, lăsându-i pe poliţişti cu ochii în soare şi cu flagrantul în mână. Să se joace cu el şi să nu se plictisească. Poliţia nu s-a lăsat, a căutat acul în carul cu fân şi l-a prins pe parlamentarul şpăgar în dimineaţa următoare. Dacă ar fi luat trei milioane de euro mită, mă gândesc că nu l-ar fi deranjat nimeni. Aşa, la suma asta, infracţiunea seamănă mai mult cu o găinărie, la care poliţia se pricepe. Această ştire i-a bulversat pe ziarişti, care au dorit să-l cunoască mai îndeaproape pe deputatul şpăgar. Şi răscolind ei nişte CD-uri cu activitatea sa de bază, aflăm cu uimire că nu e profesor universitar, ci lăcătuş. Adică, dădea cu ciocanul în fierătanii. Da, a fost ani de zile în câmpia muncii, pe post de lăcătuş, şi, după ce ne-am câştigat libertatea noastră, a fost plecat din ţară. Nu ştim pe unde şi nici ce a făcut pe-acolo. Şi după aia, parlamentar conservator. Ciudat este că între timp, se pregătea de vot, probabil omul lucrase la proiectul de lege. Acum îl verifică pe pielea lui, dacă este european şi ţine seama de recomandările Uniunii Europene. Deci, în străinătate, a făcut o muncă intelectuală. Apoi, cu gura lui, ne-a spus ce meserie de bază are. Eu, ne-a zis, sunt la bază auto! Au căutat în nomenclatorul de meserii, meseria de …auto şi s-au ales cu praful de pe tobă. Nu există această onorabilă profesie. Ziariştii au bătut din buze şi s-au lăsat păgubaşi. Probabil, în viitor. Când a fost prins, a spus că are patruzeci de amendamente din teritoriu, pe care le ducea la centru. Se pare că era un parlamentar harnic. Bănuim că odată cu ele ducea la partid şi şpaga cu care fusese prins în flagrant. Sub formă de cotizaţie mai consistentă, pentru a fi parlamentar şi de-acum încolo. Dacă ajungea, suntem convinşi că ar fi fost lăudat şi dat exemplu. Aşa, nu a provocat decât scandal la televizor, între două ţaţe, una ministrăreasă, iar cea cu gura cea mai mare, deputată, dintr-un partid unde şeful e la pârnaie şi oamenii săi, parlamentarii lui, împrăştiaţi în cele patru vânturi. Şi-l pasau una alteia şi se întrebau ţipat cum e posibil să ajungă în Parlament asemenea indivizi. Ne explică omul. Cu o săptămână înainte, m-am hotărât să intru în Parlament, că acolo se doarme bine. Aşa e! Dar şi mai bine se doarme la puşcărie.

• Tweet
• Pin It