Porumbelul păcii și drona războinică!

În copilăria mea, simbolul păcii era porumbelul alb cu rămurica de măslin în cioc. La fiecare defilare de 1 mai sau 23 august, oamenii muncii țineau în mâni nu doar pancartele cu mesaje mobilizatoare, tablourile tovarășului și tovarășei ori florile ce nu se ofileau niciodată, fiind confecționate din hârtie creponată, ci și porumbeii decupați din placa de polistiren. La parada cea mare din București, înainte ca toți să dea buzna la iarbă verde, la tarabele cu mici și bere, cerul senin al patriei se acoperea cu porumbei albi, în timp ce piața răsuna de uralele mulțimii. De pace, bineînțeles.

Copil fiind, eram convins că atâta timp cât vedeam acel porumbel, sau îl ascultam pe John Lennon cu a lui piesă „Give peace a chance” războiul era exclus. Chiar și mai târziu am crezut asta, pe când unii ne îndemnau „să ne iubim pe tunuri”, iar alții se războiau în stradă cu guvernele lumii pentru încetarea cursei înarmărilor. Noi, românii, nu prea ieșeam în stradă, fiind prea ocupați cu înfăptuirea cincinalelor în patru ani și jumătate. În plus eram doar iubitori și consumatori de pace, și doar datorită relațiilor „frățești” din Orientul Mijlociu și Africa țineam în funcțiune fabricile de armament. Asta până la revoluție, când toate astea s-au închis una după alta, serviciul militar nu a mai fost obligatoriu, cazărmile s-au ruinat sau au devenit obiecte de afaceri cu capitaliștii autohtoni apăruți peste noapte, iar numărul generalilor aproape că i-a întrecut pe cel al soldaților.

Astăzi,  pacea nu mai înseamnă tractoare, spitale, școli, potpuriu folclorice, Oda bucuriei, „Give peace a chance, conferințe, tratate ori convenții.” Asta a fost de mult. Astăzi, „Pacea nu (mai) este gratuită”, țin să ne spună oficialii ambasadei americane de la București. Iar dacă nu mai e gratuită, înseamnă ca „Aliaţii NATO vor trebui să cheltuiască un procent mult mau mare din PIB pentru a răspunde nevoilor unui viitor sigur şi securizat”. Că 2% din PIB nu mai înseamnă nimic în ziua de astăzi. Dacă vrem un viitor sigur și securizat, trebuie să cheltuim mult mai mult. Luăm de la Educație, Cultură, Sănătate și dăm la Apărare pentru tunuri, tancuri, avioane, drone, nave de luptă.

În aceste condiții, e greu de crezut că va rămâne ceva mărunțiș pentru porumbeii păcii. Chiar și pentru cei decupați din polistiren ieftin, ca cei de la paradele de la 1 mai și 23 august.

• Tweet
• Pin It