Victimele groaznicului accident din Muntenegru încep să fie repatriate. Care prin reanimarea spitalelor, care la IML. Tot ce avem mai bun în materie de logistică a fost pus la bătaie de către Guvern şi vedem că, dacă vrem, se poate. În acelaşi timp, încep să iasă la iveală unele fapte şi întâmplări, care pot lămuri cum a fost posibil aşa ceva. În primul rând, am aflat că la volanul autocarului se afla un poliţist din Bucureşti, nevoit să-şi mai ia o slujbă în timpul liber. Plouase, şoseaua era umedă şi acum mai apare un element uluitor. Pe marginea viaductului, mergând pe jos spre casă, se mai aflau un copil şi tatăl său. Autocarul morţii pur şi simplu a trecut peste copil, s-a izbit de parapet, apoi a zburat în prăpastie. Surprinzător, miraculos chiar, copilul nu a păţit mai nimic. Se poate deduce că prezenţa copilului l-a zăpăcit pe şofer, care a reuşit să-l evite, dar n-a mai putut controla autocarul, ceea ce a dus la prăbuşirea acestuia în prăpastie. Adăugaţi şi viteza cam mare, 90 de kilometri la oră, după spusele martorilor. Şi avem toate ingredientele posibilităţii producerii accidentului. Acum intră în funcţiune ziariştii scormonitori în rahat. De ce şi-a mai luat un serviciu poliţistul-şofer? Întrebare agresivă, pusă unui lider de sindicat al poliţiştilor. Iar omul a explicat ce ştie toată lumea. Agenţii de Poliţie au lefuri foarte mici, omul avea rate la bănci, un copil, nu putea să se ajungă cu salariul. Ce salariu avea? Ce salariu avea?, răcnea aşa-zisa ziaristă, ca o căţea în călduri, probabil, pentru a-i demonstra ea sindicalistului că omul avea suficienţi bani să trăiască decent şi că şi-a mai luat o slujbă din lăcomie! Atitudinea asta li se pare normală şefilor ei, aşa trebuie să se poarte un gazetar, să toarne sare pe toate rănile victimelor şi ale familiilor acestora. Să vedeţi ce bătălii se vor duce după aducerea decedaţilor în ţară, ce scotoceală a durerii rudelor, doar-doar s-o mai afla un amănunt, care, de altfel, nu va schimba nimic, va crea în schimb şi mai multă disperare. Am scris şi ieri despre mizeria asta şi nu încetez să mă revolt. Cu vreun spor? Cu niciunul. Ăsta-i materialul uman şi n-ai ce face. Stricat.