Poiana cântă și nu uită! Gărâna Folk 2026 a fost ediția în care frigul, ploaia și oamenii au devenit parte din muzică și poezie

Gărâna Folk 2026 a fost festivalul cu premiere muzicale, artiștii au cântat cu sufletul la fel de sensibil, publicul a rămas neclintit în ploaie și în frig, iar Poiana Lupului și-a scris încă o filă din legenda ei. Ediția cu numărul 19 și-a închis porțile. Urmează anul aniversar, care se anunță și mai spectaculos!

Organizatorii Artmotion Timișoara au făcut din cea de-a 19‑a ediție a festivalului Gărâna Folk 2026 un adevărat spectacol. Au adus premiere, voci de excepție ale muzicii românești, duete născute pe loc, au creat emoții ce au trecut prin aerul rece al muntelui ca printr-o sită și au oferit un final de festival grandios.

Poiana Lupului a avut și în acest an exact vibrația aceea pe care doar Gărâna o poate naște: aerul curat, miresmele de brad, buștenii care au devenit loc de povești, artizanii veniți din toată țara, preparatele care au fost deliciul tuturor și oamenii, sutele de oameni frumoși care nu au plecat nici când ploaia și-a făcut de cap și nici când frigul a „mușcat” din haine, în primele două seri de festival.

Gărâna Folk 2026 a fost, fără exagerare, una dintre cele mai puternice din ultimii ani, și asta pentru că cei de la Artmotion, alături de tinerii voluntari, nu mulți la număr, s-au autodepășit. Totul a fost fluid, cald, bine așezat, iar scena din Poiana Lupului a primit artiști care au venit cu tot ce au avut mai bun.

Premiere care au schimbat ritmul festivalului

Pentru prima dată la Gărâna Folk, TAXI a urcat pe scenă vineri noaptea, într-un frig care ar fi putut opri orice alt festival, dar nu și pe acesta. Publicul a rămas acolo, în fața scenei, cu mâinile în buzunare, cu gecile groase pe ei și cu sufletele larg deschise, iar Taxi a simțit asta. Au cântat cu aceeași energie ca într-o seară de vară fierbinte, iar bisul a venit ca o confirmare că folk-ul nu ține cont de temperaturi.

„Nu sunteți normali… mai vreți să stați pe frigul ăsta?”

Tot în premieră, Bosquito a electrizat Poiana, sâmbătă seara, când frigul era aproape necruțător, oamenii au rămas până la ultimul acord. La bis, trupa a izbucnit în râs: „Nu sunteți normali… mai vreți să stați pe frigul ăsta?”

Dar da, oamenii au vrut, și au stat până târziu după miezul nopții, și au cântat și au dansat fără să le pese de nimic. Totul a fost bucurie pură, pentru că la Gărâna, normalitatea e altfel.

Duete care au scris povești

Unul dintre cele mai frumoase momente ale festivalului a fost duetul Alexandra Ungureanu & Mircea Rusu Band, o combinație neașteptată, dar perfectă. Vocea iubită a Alexandrei, limpede și caldă, s-a așezat peste folk-ul lui Mircea Rusu ca o lumină pe apă, iar asta au simțit toți cei prezenți, până în adâncul sufletului.

Un alt duet, născut spontan, a fost cel dintre Cristi Dumitrașcu și Cristi Iakab, genul de moment care nu se repetă, nu se planifică, nu se explică. Se trăiește. A fost pur și simplu o „dragoste la prima vedere” între cei doi artiști și un parteneriat ad-hoc, care evident că a ieșit perfect.

Un alt cadou muzical a fost prezența vocii de aur a României, Narcisa Suciu cea care a venit la Gărâna Folk și cântat cu o sensibilitate unică ce a tăiat aerul în două. Ploua, dar oamenii nu s-au mișcat, erau acolo, sub umbrele, sub pelerine, sub cer, ascultând o voce care nu are nevoie de artificii, pentru că  Narcisa, cu vocea sa angelică, cântă exact așa cum respiră, simplu, profund, adevărat.

Și Cristian Buică, resițeanul care poartă orașul cu poeți în glas, a adus emoția aceea locală, inconfundabilă a artistului, care face legătura dintre Reșița și Gărâna, dintre oameni și munte.

Costel Pătrășcan a fost culoarea, sarea și piperul serii: caricaturi, umor fin, ironie ascuțită, privirea atentă spre clasa politică și spre noi toți. A venit cu un show care a scos râsete din oameni, a trezit latura sensibilă din fiecare, dar și cea a conștiinței, un loc poate prea puțin „accessat” de mulți dintre noi.

Finalul, elegant, clasic, exploziv

Mircea Vintilă Band a încheiat festivalul într-un fel pe care doar el și trupa sa îl pot duce la capăt. A cântat piesele care au crescut generații, a adus „Canarul galben” al lui Nicu Covaci, în Poiana Lupului, iar publicul a cântat cu el ca și cum ar fi fost acolo de o viață, iar când credeai că totul s-a terminat, Teo Boar, chitaristul lui Vintilă, a urcat pe scenă și a închis ediția cu un moment de muzică de operă. Un final neașteptat, excepțional, care a ridicat nivelul festivalului cu încă o treaptă.

Ca partener media, Express de Banat a fost acolo, în Poiana Lupului, cu microfonul deschis pentru emoțiile artiștilor. Au fost realizate interviuri cu: Alexandra Ungureanu și Mircea Rusu, care au vorbit despre energia locului și despre felul în care Poiana Lupului schimbă orice artist, cu Narcisa Suciu, care a povestit despre ploaia care nu a speriat pe nimeni și despre felul în care publicul i-a ținut glasul cald și cu Costel Pătrășcan, cu umorul lui fin, despre caricatură, politică și despre oamenii care știu să râdă chiar și când sunt triști. Interviurile le puteți urmări integral pe pagina de Facebook Express de Banat.

Așadar, pe buștenii din Poiana Lupului, oamenii au scris, la propriu și la figurat, o nouă filă de poveste. Gărâna Folk 2026 a fost o reîntâlnire între generații, între artiști și public, între frig și căldura sufletelor, între ploaie și muzică, o reîntâlnire cu valorile și cu arta, în forma ei cea mai pură.

A fost ediția în care nimeni nu a plecat devreme, ediția în care s-a cântat în ploaie, în care s-a stat în frig, și în care s-a trăit folk-ul prin toți porii. 2027 va fi anul aniversar, 20 de ani de Gărâna Folk, o ediție, care promit organizatorii, va întrece toate așteptările!

• Tweet
• Pin It