Plecat de peste 35 de ani din țară, un bănățean își poartă dorurile prin îndepărtata Australie

Originar din Anina, Mircea Pătruică a ales viața liberă odată ce granițele țării s-au deschis, după Decembrie 1989.

S-a stabilit în Brisbane, aproape de malul Pacificului, la 35 de kilometri de plajă, acolo unde trăiește frumos, trăiește intens și se bucură de fiecare zi, ca de un dar primit de la Dumnezeu. Este recunoscător pentru tot ce i se întâmplă, admiră tot ce îl înconjoară: diversitatea de forme și de culori create de natură, de vegetație, faună sau floră. Apreciază multiculturalitatea, iubește oamenii, e înconjurat de prieteni și de familiile celor cinci copii (patru fiice și un fiu), toți așezați la casele lor, care i-au dăruit opt nepoței.

De ceva vreme, Mircea Pătruică a intrat  în categoria seniorilor septuagenari și cu toate acestea este în continuare la fel de activ, după cum a fost toată viața. Încă de pe vremea când era acasă, în România, și-a însușit valori morale solide. A știut dintotdeauna că „meseria e brățară de aur” și că omul care se pricepe să repare, să pună în ordine sau să refacă lucruri, este de două ori mai apreciat și se poate valoriza mai mult. În România a lucrat ca instalator, iar trecutul său profesional se leagă de Combinatul Siderurgic și Întreprinderea de Gospodărie Comunală, ambele din Reșița, dar și o unitate de învățământ din Anina. După ce a plecat din țară, fiind determinat să își îmbogățească deprinderile, la nevoie a fost și zidar, faianțar, tâmplar, dar și sudor.

 Australia, drumul către o viață liberă

Povestea nu e deloc simplă, după cum ar părea la prima vedere. A ajuns în Emisfera sudică prin împrejurări deosebite care o au ca protagonistă pe soția sa. Femeie tânără, extrem de determinată și curajoasă, a devenit „frontieristă”. Adică, și-a riscat libertatea și până la urmă viața, fugind peste graniță în fosta Iugoslavie, împreună cu un grup de credincioși din biserica penticostală. Se întâmpla în anul 1989, iar motivul era unanim valabil pentru orice familie de condiție medie din România: se adunaseră suficiente frustrări legate de lipsa hranei, distribuirea alimentelor pe bază de cartelă, absența din magazine și procurarea pe sub mână a produselor necesare traiului obișnuit: îmbrăcăminte, încălțăminte, aparate de uz casnic. În plus, mai era lipsa libertății de exprimare pe timpul regimului dictatorial. Teribilism sau nu, superficialitate sau nu, pe toate le-am putea invoca noi, cei de azi, care ori am uitat cum se trăia în comunism, ori, mai rău, unii dintre noi, nici măcar nu au habar.

După șase luni de la fuga soției, s-a reușit reîntregirea familiei, acolo pe tărâm australian, țară care a oferit familiei de români, în primul rând stabilitate, apoi echilibru și desigur, libertatea mult râvnită.

„Am ajuns în Australia în noiembrie 1990, cu trei dintre fetele mele, fiindcă încă o fată și un băiat s-au născut, aici, în libertate! Mi-a plăcut din prima clipă în Australia, unde vezi lucruri care nu se găsesc în Emisfera Nordică, animale și plante surprinzătoare. La Ambasada Australiei mi s-a spus că voi putea observa peste 17.000 de plante specifice, diverse. Încă nu le-am văzut  pe toate, dar mai e timp. Singurul inconvenient a fost nevoia de adaptare rapidă, adică eu veneam de la Reșița, un oraș de munte cu climă moderată, pe când aici am intrat direct în vară toridă, în caniculă…”

Mircea Pătruică a lucrat mulți ani ca instalator, dar și la o fabrică de jgheaburi și o altă fabrică unde se producea mobilă modernă, la comandă, de foarte bună calitate. De aici a și ieșit la pensie…

Pasiuni, preocupări, un hobby pentru timpul liber

„Scriu povești și poezii, în mare parte cu caracter creștin. Am deja o colecție de peste 100 de poezii și recunosc, din prea mult entuziasm, cu bucuria de a le oferi pentru a fi citite, cred că m-am cam grăbit cu publicarea lor pe un site creștin, înainte de a fi corectate și cizelate. Însă aș dori ca în viitor să le mai iau odată la mână și să le public la o editură.”

Ce mai face bănățeanul? Compune piese, cântă la orgă, la acordeon și la  muzicuță, fiind autodidact. Mircea Pătruică mai este și un împătimit colecționar. Deține o bogăție de clasoare cu timbre, insigne, monede din peste 140 de țări, casete decorative pentru bijuterii, pietre tămăduitoare și diverse antichități.

Plăcerea cea mare la malul mării este de a căuta comori pe plajă! „În urmă cu 16 ani mi-am cumpărat un detector de metale și am început să caut prin nisip. În trecut găseam destul de multe lucruri pierdute. Între timp a crescut numărul celor care s-au dotat cu detectoare de metale și în plus, administrația plajelor se ocupă mai îndeaproape de curățenie, utilizând mașini cu sită. Deci, nu se mai găsesc obiecte ca altă dată.”

În Australia timpul curge parcă altfel, viața e mai ușoară, iar fericirea nu e un simplu deziderat. Cum să nu fii fericit când nu ești nevoit să duci grija zilei de mâine? La tot pasul cineva, statul, o instituție, un magazin cu produse, îți întinde o mână de ajutor.

„Primești gratis diverse lucruri. De pildă mâncare: zarzavaturi, legume, fructe. Dacă rămâi fără job, statul sprijină cetățeanul cu indemnizații și plata cheltuielilor. Guvernul australian ajută cu adevărat contribuabilul, iar sistemul medical este în totalitate gratuit.”

De peste 35 de ani, Mircea Pătruică locuiește în țara cât tot continentul de sud. În România nu a mai revenit niciodată, odată din cauza depărtării, a timpului limitat pentru concedii și pentru că prioritățile au fost mereu altele. Poate tocmai de aceea trăiește cu un mistuitor dor de casa părintească de la Anina, de locurile unde a copilărit, de oamenii pe care i-a cunoscut. Are amintiri legate de străzi, de cartiere și zone emblematice din Reșița, orașul unde a lucrat. „La Casa de Cultură mai mergeam să joc biliard, sau să văd expoziția anuală de cocoși și găini de rasă. Când am insomnii, gândul îmi zboară către timpurile de altă dată și mi-e dor de modestia și smerenia oamenilor din alte vremuri…”

Viața e frumoasă, merită trăită!

Sursa foto: arhiva personală Facebook

 

 

 

• Tweet
• Pin It