Piedone se antrenează cot la cot cu lunetiștii!

Noaptea, pe la 1. Sună telefonul. Somnoros, sau aproape somnoros, răspunde:
– Alo, da!

De la capătul celălalt, o voce guturală, ca a unui martor protejat:
– Ce alo? Eu trebuia să spun alo, să întreb cine ești, să fiu sigur că nu am greșit numărul de telefon.
– Atunci, închid, și mă suni iară. E bine așa? (Doamne, mare-i grădina Ta, Doamne, își zice bărbatul apelat)
– Nu, nu e nevoie, vă întreb acuma, dacă tot am sunat.
– Bine, întreabă-mă, dar mai repede că mi-e somn.
– Alo, sunteți casa Popescu Piedone?
– Da, domnule, Cristian Popescu-Piedone, dar cine întreabă?

Voce gravă, apăsată!
– Nu contează cine întreabă, important e că am un mesaj pentru dumneavoastră, domnule.
Discuția devine interesantă.
– Așa, din partea cui, dacă nu sunt indiscret.
– Fără întrebări, fără amănunte. Ascultă la ce-ți spun…
– Bine, ascult, dar spune mai repede că mi-e somn rău de tot și dimineață trebuie să mă trezesc devreme.

– Domnule Piedone, te avertizez că acesta e un mesaj de interes major, care te interesează direct și personal: retrage-te din cursa pentru primărie ca să-i fie bine la familia matale. Altfel…
Și înainte de a apuca să zică ceva, telefonul apelantului s-a închis brusc, lăsându-l pe Popescu Piedone ca la dentist. Și-a făcut cruce, a scuipat în sân și a mers bombănind în dormitor: „Doamne, dacă ajung primar general, promit să construiesc un spital pentru toți nebunii care nu te lasă să dormi noaptea”.

Dimineața, înainte de a pleca de acasă să facă jogging în parc, a deschis larg ferestrele. Când, ce să vezi: peste tot porumbei voiajori, pe pervazul de la dormitorul său, iar în inelușul de la picior, același mesaj auzit noaptea la telefon: „Ca să-i fie bine la familia ta, fă bine și nu candida”.

Speriat, cât e el de Piedone, a sunat la o firmă de pază și a comandat o echipă de lunetiști care îi păzesc casa zi și noapte cocoțați pe acoperiș. Între două audiențe la primărie, se antrenează cot la cot cu cu ei într-un poligon de tragere. Apoi a transmis un mesaj către concetățenii săi din București cum că nu se lasă intimidat de telefoanele anonime de la miezul nopții, de golumbii voiajori care îi cacă pervazul ferestrei, dar mai ales, până nu îi ia locul lu’ Nicușor Dan la Primăria Capitalei, și până nu-l vede pe fii-su primar la Sector V, pe fie-sa, parlamentar, iar pe ginere, mare sculă pe basculă, tot într-o primărie.

E adevărat, multe pretenții, dar și neamul lu’ Piedone e mare!

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/