Pe „Drumuri aproape” cu reșițeanca Diana Cuzmanovici Bogea

Jurnalistă la TVR Timișoara este autoarea emisiunii al cărei proiect a demarat în anul 2005. „Drumuri aproape” călătorește și scoate la lumină locuri minunate, oameni deosebiți și povești trecute în uitare.

Astfel, „călătorul devine ghid și prezintă de o manieră relaxată atât destinațiile cunoscute ale regiunii cât și locuri cu istorii neauzite, dar pe care merită ca telespectatorul să le bată cu pasul. Dincolo de felul în care este împachetată, ca o poveste, informația are un rol esențial, fie că este vorba despre informația culturală, istorică, gastronomică, geografică sau cea legată de tradiții. Titlul emisiunii se referă la călătoriile pe care, de cele mai multe ori, nu le realizăm, pentru că destinațiile se găsesc la mică distanță și le considerăm adesea banale sau nu le acordăm importanță.

Povestea fiecărui episod este despre lucruri care se găsesc foarte aproape și despre care știm mult prea puțin. Despre locuri pe lângă care am trecut, poate fără să le dăm importanță. Despre oamenii de acolo, cu amintiri ce merită împărtășite”, se arată pe site-ul emisiunii cu care autoarea se identifică și notează despre sine: „De ani de zile sunt fidelă unui proiect care s-a dezvoltat în timp și odată cu care m-am dezvoltat și eu: „Drumuri aproape”, un travel show în care curiozitatea jurnalistului se îmbină armonios, în ceea ce mă privește, cu pasiunea pentru călătorii. Iar rezultatul îl reprezintă sute de episoade filmate în aproape 20 de ani.

Eu spun mereu că nu sunt jurnalist, sunt călător, am un rol pe care-l joc aici. Mi-am dat seama că nu e neapărat nevoie să fii călător cu trolerul după tine, cu trenul, avionul sau mașina, să străbați spații întinse, nu! E nevoie să găsești oamenii faini care să te ducă în locuri minunate și să îți spună povești deosebite. Aceasta este concluzia la care am ajuns, că peste tot e vorba despre oameni! Am fost în sate ascunse de lume unde am găsit oameni speciali, dedicați și dornici să facă treabă. Și atunci locurile acelea au căpătat lumină, au crescut și au meritat să le promovăm.”

Rezultatul muncii întregii echipe se concretizează în emisiunile pregătite cu mare atenție pentru telespectatori și sunt difuzate în fiecare joi de la ora 20,30 pe TVR Timișoara și pe TVR 3, sâmbăta, de la ora 10.

Povestea emisiunii a început cu o sursă de inspirație clară: Lonley Planet, „un format care se practică peste tot în lume, pe televiziunile germane, pe cele franceze, italiene, având ca element  central, călătorul. E cel care experimentează pe propria-i piele ce se întâmplă într-un anumit loc, intră în contact cu oamenii de acolo. Acest lucru se întâmpla în anul 2005, deci suntem acum în sezonul XX. Și de reținut, suntem aceeași echipă, același șofer, cameramanul Iuliu Theer, editorul de imagine Silviu Mandravel. Cred că și în asta stă longevitatea emisiunii. E cumva o istorie și o reușită personală fiindcă am ținut cu dinții de emisiune, ca la un moment dat, să nu fie scoasă din grilă. Surprinzător cât de multă lume știe de «Drumuri aproape» și ne urmărește. În condițiile în care internetul e plin, sunt tot felul de bloguri de călătorii, autori de conținut de călătorii pe TikTok, pe Instagram. Noi avem marea șansă de a fi văzuți nu doar pe TVR Timișoara și TVR3, ci și pe YouTube. Te miri ce caută lumea în vastul spațiu online și astfel ajunge și la noi.”

Cât despre subiecte sau subiecți, Diana Bogea spune că a devenit mult mai ușor de găsit în ultima vreme de când există internet, iar lumea e receptivă. „Poate dintr-un articol de ziar, sau o chestie postată pe Facebook, povestind cu prietenii, intrând în legătură cu niște oameni, care cunosc alți oameni, care cunosc alți oameni și tot așa… Nu există o rețetă anume. De multe ori e pură întâmplare, am ajuns să găsesc chestii minunate fără să mă aștept la așa ceva. Gândindu-mă la ultimele filmări, spun doar că am promovat mult Via Transilvanica, la Reșița am filmat traseul funicularului de calcar, apoi Memorialul Revoluției din Timișoara. Am fost mult în zona Hațeg, în Valea Jiului, la Uricani, o zonă fabuloasă cu oameni deosebiți care militează pentru turismul care ar putea ridica împrejurimile.” 

Munca în televiziune este variată, iar Diana Cuzmanovici Bogea a fost prinsă și în alte proiecte,  aducându-și astfel contribuția la o emisiune pe teme europene, intitulată „Europa 360 de grade”. „O dată pe an merg câteva zile și la Bruxelles, la săptămâna europeană a regiunilor. Iar dacă e nevoie, sigur că acopăr cu materiale și Știrile.”

Și poate că ceea ce a reprezentat ineditul într-un moment important al activității sale profesionale, a fost emisiunea „Ora Regelui” la care a primit invitația de a colabora. „Am un sentiment aparte față de tot ce înseamnă regalitate, familia regală. Primul contact l-am avut în anul 2009, înainte de Crăciun, „Acasă la…” familia regală de la Săvârșin. Am avut un moment important când am întâlnit-o direct pe Regina Ana, care m-a dus în salonul principal ca să îmi arate bradul împodobit cu decorațiuni vechi, realizate de fiicele sale pe vremea când erau copii. Și toată viața le-au cărat prin tot felul de reședințe, pe unde au locuit. Pentru mine aceasta e cea mai frumoasă amintire pe care am povestit-o de câte ori am avut ocazia, inclusiv la emisiunea de la TVR.”

Diana Cuzmanovici Bogea vorbește cu multă pasiune despre primii pași în televiziune și mai ales despre perioada alegerilor care definesc viața unui adolescent.

„Martie 1998 este momentul în care am ajuns la Televiziunea Română Timișoara, fiind studentă pe atunci. Țin minte că erau tare la modă televiziunile private și mă gândeam că pentru mine va fi doar o haltă, o etapă cât sunt la facultate și pe urmă voi face altceva. Îmi doream foarte mult să ajung la București, să mă stabilesc acolo. Dar, iată-mă tot aici de peste 26 de ani și încă nu m-am plictisit și nici nu o să mă plictisesc vreodată. Fiindcă eu asta mi-am dorit să fac, televiziune, atunci când am ales filologia la liceu, la Reșița și pe urmă jurnalismul la facultate. Televiziune, nu radio și nici presă scrisă. Pentru mine a existat mereu mirajul acesta al televiziunii, fiindcă de mică îmi plăcea să privesc varietatea de programe care se difuzau, asta imediat după  Revoluție. Indiferent că erau știri, emisiuni de divertisment sau documentare. În plus am fost un copil curios de felul meu, apoi o adolescentă curioasă. Când am absolvit liceul, ca profil, erau la modă dreptul sau științele economice, iar mie mi se părea «cool» să devin jurnalist. Și astfel am ales pentru mine un job pe care-l practic din pasiune.”

Mărturisește că a fost inhibată din cauza vorbitului în public, emotivă și stresată, dar atunci când a început să lucreze efectiv, a reușit să mascheze toate aceste lucruri. „În continuare am multe momente când am emoții, dar până la urmă reușesc să îmi intru în rol, pentru că până la urmă, acesta este un rol (în fața camerei) pe care îl jucăm noi oamenii de televiziune, dar și (în fața microfonului) cei de la radio. Și apoi, mă bucur în fiecare zi că am meseria asta atât de faină, care nu e cea mai bănoasă, cea mai tare, dar e o meserie care mă face să mă duc cu plăcere la serviciu în fiecare zi și cred că acesta este un lucru care mă îmbogățește foarte mult în fiecare zi. După atâția ani merg cu bucurie la serviciu, fie că e vorba despre birou, fie că urc în mașină și plecăm la filmare pe Drumuri aproape…”

• Tweet
• Pin It