Patronul oraşului

Este binecunoscut de-acum fenomenul Timişoara. Nu este vorba de nişte cuceriri revoluţionare. Nu este vorba de apropierea de democraţie şi nici de vreun fenomen cultural. Este vorba pur şi simplu de centrul civic. Preluat cu acte în regulă de unul Cârpaci. Care a devenit peste noapte proprietarul a peste 140 de clădiri de patrimoniu. Aşadar, e vorba despre fenomenul Cârpaci. Şi de un spital TBC pentru copii, evacuat şi preluat de acelaşi Cârpaci. Aflăm că, acum, capitalistul ăsta, Cârpaci, dă dovadă de umanism. Este de acord să lase spitalul să funcţioneze o bucată de timp. Probabil a văzut că, oricât ar râcâi pereţii, nu vrea să i-l cumpere nimeni şi apoi, în cele vreo zece camere, pe lângă celelalte sute de camere, nu doreşte nimeni din ţigănie să se mute. Drept urmare, îl cedează în comodat celor care au avut o activitate acolo, înainte de evacuare. Astfel, Cârpaci crede că s-a scos. Este ceva de domeniul fanteziei acest fenomen. Se cunoaşte doar cât de greu este să obţii o locuinţă. Îţi trebuie o roabă de acte verificate la sânge. Başca nervi şi alergătură în toate cele patru vânturi. Dar pentru 140? Ce-ţi trebuie? În acest sinistru caz, îţi trebuie câţiva avocaţi, care să spună ce băiat bun eşti, o mână de notari care să certifice acest lucru, nişte judecători independenţi şi alte câteva persoane colaterale, funcţionari din Primărie, nişte procurori care să-i sperie pe cei care stau în casele cu pricina, nişte poliţişti, că-s buni şi ăştia la casa omului, şi un primar habarnist sau rău intenţionat. Iar Cârpaci acesta i-a găsit pe toţi. Altfel nu se explică cum a fost posibil aşa ceva. Dar să vedeţi minune. Primarul s-a trezit din pumn şi a început executarea silită a numitului Cârpaci, care mai are, pe deasupra, o datorie veche de vreo 300 de milioane de lei, pe care a uitat să-i achite Primăriei. Dar cu casele, cum rămâne? Dar cu falsurile şi actele scoase din căciulă, cum rămâne? Se ocupă cineva? Asta am vrea să aflăm.

• Tweet
• Pin It