Paște fericit!

Marile sărbători ale creștinilor sunt categoric, legate de familie. Și Crăciunul Și Paștele se sărbătoresc în prima zi, exclusiv în familie. Și, ca într-o permanentă predare a ștafetei generațiilor, cei mai efervescenți și mai ales alintați sunt copiii.

Acum, de Sfintele Paști, cei mai mici, cei ce ne vor duce neamul mai departe, primesc haine noi, dulciuri și cadouri. Noi, ăștia mai trecuți prin vreme, poate stăm și ne gândim la ce o fi cu Învierea asta. Poate ne gândim și dacă noi merităm, așa cum scrie în cele sfinte, să înviem vreodată după ce vom fi murit. Cam greu, dacă ar fi să mă întrebați pe mine. De ce? Păi hai să începem cu postul ce se va sfârși sâmbătă noapte, odată cu învierea lui Isus. De când lumea, au fost rânduite șapte săptămâni de post înaintea sărbătorii pascale. În tot acest timp, creștinul n-a avut voie să mănânce de dulce. Avea însă voie să mintă, să fure, să fie mândru, să preacurvească etc. Oare?

Și cam câți creștini ar putea să respecte cele propovăduite de Isus pentru a spera dacă nu la înviere, măcar la viața aia de dincolo, unde nu e durere și e doar verdeață? Eu cred că tare puțini. Nici nu știu cum să exemplific. Încerc pe meserii. Se fac bani, nu medicină. Se fac bani, nu artă. Se fac bani, nu administrație. Se fac bani, nu jurnalism, se fac bani din orice acțiune socială, fără a încerca empatia, solidaritatea, condescendența, voluntariatul… Mi-e și mai greu să vorbesc despre iubirea la care ne-a obligat Isus.

Nu ne mai iubim așa cum ar face iubirea o comunitate dintr-o comună. Nu ne mai doare de cel flămând, de cel sărac, de semenii noștri ce, pur și simplu nu pot. Am devenit doar eu, într-o mare de noi. Toată iubirea aia a aproapelui este doar o vorbă spusă la biserică. Acasă, ne dăm dracului vecinul și chiar pe noi între noi. Plus ceva neamuri și o grămadă de cunoștințe. Parcă suntem cu toții prinși pe o tablă de șah și nu avem voie să fim decât nebuni. Regele și regina își fac jocurile lor separate cu caii și pionii.

Dar, dragilor, mai două zile sunt până credința noastră ortodoxă ne va da lumina ce ne ține în viață. Prilej de a merge la bunici, la părinți, la frați, la neamuri și a ne ruga împreună pentru iubire, purtând în mâini și în suflete lumina. Să jertfim mielul, să vopsim ouă, să îi bucurăm pe copii cu cadouri și să ne rugăm pentru dacă a nu fi mai buni, măcar să nu devenim mai răi. Paște fericit!

• Tweet
• Pin It