Pasiunea Nicoletei Bugărin pentru lucrul de mână, o poveste de demult

Șezătorile din casa bunicii i-au rămas în suflet iar pasiunea s-a transmis în familie de la mamă la fiică. Nicoleta Bugărin duce povestea mai departe.

Ce frumoase erau serile de iarnă la Zorlențu Mare, atunci când vecinele se adunau în casa bunicii… Câte povești se spuneau în timp ce femeile fie croșetau fețe de masă, fie brodau pe pânză, fie tricotau ciorapi iar bunica țesea cuverturi de pat. Atâta bucurie și voie bună era în casa bunicii încât, în sufletul copilei de atunci, se cuibărea dorința de a face la fel când va fi mare.

Apoi au trecut anii… Nicoleta a mers la școală în satul natal, după care a urmat studii universitare la oraș. Dar șezătorile din casa bunicii, când nu mai contenea să „fure” meșteșugul lucrului de mână, au chemat-o înapoi la sat. De opt ani, Nicoleta locuiește la Soceni împărțindu-și timpul între munca în străinătate, acolo unde nevoia a dus-o ca pe milioane de alți români, și lucrul de mână, fără de care nu crede că ar putea trăi.

Nicoleta tricotează șosete, atât cele de purtat zi de zi cât și pentru portul popular, dar și articole vestimentare. „Tricotatul face parte din mine. Nu e doar hobby ci un mod de viață. Pot face asta în mașină, în parc, în camera mea, în casă, în curte. Îmi trebuie doar un scaun, andrele și fire”, a aflat de la Nicoleta.

Tare mult s-a bucurat atunci când, susținută de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”, a reușit să țină șezători ca-n anii copilăriei. S-au ținut două asemenea șezători iar a treia va avea loc pe 8 aprilie. Își dorește mult să transmită bucuria lucrului de mână chiar dacă tinerii par atrași mai degrabă de telefonul mobil. „Cei din generația mea încă mai apreciază și poartă produse artizanale. Tinerii se îndreaptă tot mai puțin spre lucrul de mână dar nu-mi pierd speranța și mă gândesc că sunt și multe excepții. Eu voi face tot ce pot ca să transmit ceea ce știu”, încheie Nicoleta.

E optimistă că va reuși întrucât, în zilele noastre, oamenii sunt îndrumați tot mai mult spre meditația de orice fel, statică sau activă, adevărat „medicament” pentru a combate stresul, anxietatea, furia, depresia sau boli pe care Nicoleta le pune pe seama lipsei de socializare față-n față. E convinsă că pasiunea ei este o veritabilă meditație activă. O spune din experiența trăită atunci când, dedicându-se pasiunii ei, uită de supărări și oboseală iar în suflet rămâne loc doar pentru șezătorile de altădată din casa bunicii.

• Tweet
• Pin It