PARADOX, NELEGIUIRE, PROSTIE?

Votul de duminică, 24 noiembrie, a scos multe aspecte la iveală din viaţa politico-socială a societăţii româneşti: şi bune şi rele, şi corecte şi nedrepte, mai ales paradoxale.

În primul rând l-a trezit pe Iohannis! În sfârşit, după 10 ani, “ursul” a ieşit din hibernare şi şi-a făcut prezenţa pe scena aranjată în agora deciziilor privind grija pentru soarta României. Adică, vreau să spun, a convocat CSAT, Consiliul Superior de Apărare a Ţării, exact după patru zile de la închiderea urnelor. Motivul: vicierea alegerilor prezidenţiale din primul tur al scrutinului prin intervenţia nefastă a Tik Tok-lui, inclusiv a Rusiei (zice el), cu influenţarea decisivă asupra câştigătorilor/necâştigătorilor la alegerile recente. Dorinţa sa ar fi scoaterea din procesul electoral al câştigătorului primului tur, şi, bănuiesc anularea alegerilor cu reluarea lor de la zero.

Pe de altă parte, parcă şi mai şi ţinând de o „banană” ireal suprarealistă, CCR, sesizată (prin contestaţii) de nişte candidaţi (îndeosebi unul de o monstruozitate a caracterului ieşită parcă dintr-o dimensiune satanică) a analizat situaţia de fapt, şi ce credeţi? În înţelepciunea ei bolşevico-ateistă, Curtea cere renumerarea voturilor. Adică, să fie renumărate toate cele 9,4 milioane de voturi în circa 20 de ore, adică aprox. 500 000 pe oră:  8 000 pe oră în fiecare judeţ, adică 133 pe minut, 2,2 voturi pe secundă.  Bine, ştim cu toţii câtă mârşăvie şi servilism poate exista în acea instituţie supra-supremă, dar de atâta prostie cred ca nimeni nu i-a bănuit până acum pe acele butoaie de rezonanţă pestilenţială pline cu arginţi de la Iuda.

Renumerarea va avea loc da sigur într-un timp rezonabil. Sunt convins că se vor găsi oarecare fraude, nu se poate altfel. Şi dacă ele se găsesc, tovarăşul Ciolacu va ajunge în turul doi.(În acest caz îşi va „anula” oare demisia?) Doamna Lasconi, cum este firesc, după declaraţiei ei „va sesiza Comisia de la VIENA” (sic!).

Nu cred că a mai existat vreodată în istoria României, în cea contemporană dar şi în cea seculară, o astfel de situaţie; un moment mai haotic, o degringolandă mai mare, o debusolare mai vizibilă în masa poporului. Oamenii sunt astăzi mai dezbinaţi ca oricând. Ura lor creşte vertiginos. Împotriva cui?  Nici ei înşişi nu ştiu. Nu mai înţeleg nimic. Absolut nimic. Nu mai ştiu în ce direcţie să se îndrepte, pe unde s-o apuce, în cine să mai aibă încredere, pe cine să mai voteze. Se ceartă. Se ameninţă. Nu mai au încredere în nimeni, nici chiar în propria lor fiinţă. Statul, se pare, şi-a făcut bine treaba. Statul? Care stat, cel care nu există ori cel mafiot? Oricum, acea grupare responsabilă de tot ce se întâmplă astăzi; după un proces de 35 de ani de bombardare malefică asupra fibrei umane româneşti.

Duminică, oamenii au ieşit la vot în număr mai mare decât se aşteptaseră autorităţile. Au ieşit şi au votat altfel decât până acum. Electoratul captiv a rupt nada în care fusese aruncat, pe care „stăpânitorii” urnelor de vot o credeau absolut sigură, şi acest lucru, se pare, a fost momentul crucial al dezastului pentru ei. Mămăliga românească, în sfârşit, chiar dacă nu a explodat, a fâsâit. Destul însă ca „suprema” clasă politică din România, reprezentând în primul rând cele două mari partide aflate la guvernare să intre în fibrilaţie. O buimăceală nemaiîntâlnită. Duminică-noaptea Ie-a fugit pământul de sub picioare. Inclusiv cel vândut străinilor. O stare similară întrucâtva cu cea din decembrie 1989, trăită de activul de partid comunist şi de membrii Securităţii.

Aproape toţi politicienii sunt nauciţi, zăpăciţi. Uluiţi. Nu mai ştiu ce să creadă. Nu mai ştiu ce să facă. Sunt dezorientaţi. Şedinţe după şedinţe. A intrat frica în ei până în adâncul mădularelor. Se întreabă, inconştienţi, ce au greşit, ce n-au făcut corect de le-a scăpat poporul de sub control.

Liderii supremi şi-au dat demisia. „Regele a murit, trăiască regele!” Un lucru e sigur: regenerarea lor, a partidelor lor poate avea loc în orice clipă. Aşa că, atenţie popor!

Unul dintre partide a triumfat. Lucrul acesta trebuie sa ne îngrijoreze poate cel mai mult. Îţi vine să-ţi dai pumni în cap şi să te întrebi de ce! Se pare ca la poporul nostru Răul se găseşte într-un mecanism de vase comunicante. Îl scazi într-o ramură şi creşte în cealaltă. Acesta să fie blestemul nostru de care nu mai putem scăpa? Se pare că da! Cum sa votezi pe cineva, cum poţi să te identifici cu un muşuroi de furnici fără cap şi fără sex, furnici care în drumul lor cară atâta prostie şi ignoranţă încât prin masivitatea lor pot să facă din Grădina Maicii Domnului o pustie de ruşine de neiertat?

Nu, nu pot înţelege multe lucruri.

O să vedem, şi asta este lucrul cel mai important, ce măsuri se vor lua în zilele care urmează. Dar şi mai împortant este să aflăm ce se va întâmpla duminică, 1 Decembrie, la alegerile parlamentare.  Practic, la alegerile cele mai importante, de rezultatul cărora va depinde săvârşirea sau nu a SCHIMBĂRII multaşteptată.

Dumnezeu fie cu noi!

(PE)

• Tweet
• Pin It