Paradisul ascuns al Clisurii Dunării: Ostrovul de la Moldova Veche cu caii săi sălbatici și „Mormântul lui Attila”!

Ostrovul de la Moldova Veche, o locație legendară pentru locuitorii Clisurii Dunării, în special pentru cei din satul sârbesc Moldova Veche (Mudava) aparținător de orașul Moldova Nouă, este cea mai mare insulă pe Dunăre din vestul țării și una dintre cele mai mari din întregul său curs. Insula, împreună cu întreaga zonă umedă din jur ocupând o suprafață de peste 1600 de hectare cu o lungime de peste 5km, care corespunde aproximativ cu suprafața inițială a ostrovului de dinaintea construcției barajului Porțile de Fier.

În urma construcției barajului Porțile de Fier I, marea parte a Ostrovului Moldova Veche a fost acoperită de apele Dunării, zona de est, Ostrovelul, despărțită de insula principală de canalul Dunavăț, fiind complet inundată.

În prezent zona de uscat care a rămas după construcția barajului, ocupă o suprafață de 345 de hectare, fiind patria unei colonii de aproximativ 100 de cai sălbatici și a numeroase specii animale și plante.

O adevărată oază de biodiversitate, cu o vegetație luxuriantă și un peisaj desprins parcă din basme, Ostrovul Moldova Veche a devenit încet dar pe deplin meritat, cel mai important obiectiv turistic al Clisurii Dunării după Cazanele Dunării, atrăgând în fiecare an un număr din ce în ce mai mare de vizitatori.

Locația ostrovului este de asemenea unică și extrem de atractivă, aflându-se în cea mai lată zonă a Dunării din întregul său curs, aici, în zona Moldova Nouă – Coronini, distanța între malul românesc al Dunării și cel sârbesc, aproximativ pe direcția orașului Golubăț, fiind de peste 5km. Datorită acestei particularități, în jurul Ostrovului Dunărea devine practic un vast lac, creând un spectacol vizual total, o atmosferă exotică și senzația unui tărâm îndepărtat din mările sudului adoima celor descrise în novele despre marii exploratori.

Istoria milenară a acestui petec de pământ bănățean îmbrățișat de Dunăre, este de asemenea extrem de bogată, atrăgând interesul mai multor generații de specialiști și arheologi de-a lungul vremii, încă din perioada habsburgică, atenția fiindu-le atrasă în special de masivul complex de movile de pământ, trei la număr, situat în partea de est a insulei, în punctul numit Spitz, către malul sudic al Dunării. Întregul complex are o lungime totală de peste 600 de metri și o lățime de aproximativ 300 de metri iar movila principală, tronând la aproximativ 50 de metri înălțime, supranumită ‘Mormântul lui Attila’, oferă o panoramă de jur-împrejur de senzație asupra întregii zone constituind de fapt unul dintre cele mai spectaculoase puncte de belvedere ale Clisurii Dunării.

Legendele spun că a fost realizată prin depunerea a câte un coif de pământ peste mormântul marelui rege hun de către fiecare din soldații săi, bineînțeles simbolizând metaforic mărimea armatelor sale. În realitate situl arheologic ‘Spitz’, inclus în Repertoriul Arheologic Național, adică zona complexului de movile, este o așezare și totodată o necropolă care datează încă din epoca bronzului.

Tumulii funerari sau telurile, erau realizați prin generații succesive incendiind, nivelând și reconstruind deasupra așezării strămoșilor, obținându-se astfel movile din ce în ce mai impunătoare care mai apoi erau utilizate ca morminte pentru căpetenii și membrii de vază ai comunității. Fundațiile unei vechi structuri medievale, care pot fi observate chiar pe vârful aplatizat al movilei indică de asemenea o continuitate a locuirii și utilizării ei în diferite scopuri, inclusiv militare, cum este cazul când ne referim la perioada ocupației otomane.

Pe Ostrovul Moldova Veche se poate ajunge doar cu barca apelând la serviciile diverșilor operatori de servicii de agrement și plimbări pe Dunăre din zonă. Călătoria durează câteva zeci de minute și fiecare minut este de fapt o întreagă experiență vizuală inegalabilă în acest loc paradisiac. Odată ajunși pe ostrov, lungimea traseului principal, de la punctul de acostare la movilă, este de doar un kilometru și jumătate și oferă o perspectivă unică a acestui tărâm unic cu o vegetație luxuriantă și minunații cai sălbatici mișunând peste tot.

Povestea lor este de asemenea extrem de interesantă, ei fiind de fapt urmașii cailor crescuți și aduși pe ostrov de locuitorii din Moldova Veche cu multe generații în urmă, de dinainte de ’89. După acea perioadă, bacul de la Moldova Nouă, care reprezenta modul principal prin care caii erau transportați pe și de pe ostrov, și-a sistat activitatea, și o bună parte din cirezile inițiale au rămas pe insulă. Așa că generațiile următoare s-au născut complet în sălbăticie fără vreun contact cu civilizația, ajungându-se ca în prezent, întregul efectiv să fie complet sălbăticit de câteva generații.

Ostrovul Moldova Veche este vizitabil în marea parte a anului cu excepția bineînțeles a perioadei de iarnă. Este o arie strict protejată, parte a zonei acvafaunistice a Parcului Natural Porțile de Fier, ceea ce înseamnă că unele activități sunt strict interzise cum ar de exemplu pescuitul sau vânatul. Întreaga zonă umedă din jurul ostrovului împreună cu insula sunt un adevărat paradis ascuns al Clisurii Dunării, care sub o administrare corectă, poate deveni un obiectiv turistic major nu doar pentru orașul Moldova Nouă cum este în prezent, dar și pentru întregul Banat.

 

 

 

 

 

• Tweet
• Pin It