Pandemia și Pediatria. Mihai Gafencu: „Este un an care a arătat ce înseamnă solidaritatea medicală”

Trebuie să ne obișnuim cu infecția cu noul coronavirus, la fel cum ne-am obișnuit și cu gripa – este concluzia trasă de medicul Mihai Gafencu, director medical la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu” din Timișoara și profesor la Universitatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”.

Mihai Gafencu a făcut un rezumat al anului trecut și a povestit cum a fost gestionată pandemia de către colectivul medical din cadrul Spitalului de Copii.

„La început ne-a fost frică. Era o amenințare. A fost o provocare, iar noi, specialiștii din sănătate, ne-am pus în alertă în contextul în care mai nimic nu se știa sigur. Legat de copii, cine a făcut Pediatrie știa că infecțiile virale la copil cam trec. Sigur că ele sunt din spectrul bolilor copilăriei. Coronaviroza sună ca o boală care trebuie luată exact așa. Noi știm că virusurile afectează copiii destul de des, dau greutate marilor infecții din pediatrie, răcelile. Știm că toate sunt infecții virale și copilul supraviețuiește cu bine. Sunt și anumite viroze care afectează ceea ce ne dorim cel mai rar  – emisferele cerebrale. Sunt și virusuri care dau meningite, encefalite, unele chiar și endocardite, miocardite cu afectarea cordului. Plămânul copilului sănătos este unul care acționează pozitiv și desigur ne așteptam să vină cazuri care să nu fie extrem de grave. Asta a fost la început. Nu veneau cazurile”, a explicat Prof. Univ. Dr. Mihai Gafencu, director medical la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu”.

Primele cazuri depistate pozitiv au fost la pacienți care fac dializă, iar în total 11 micuți au ajuns, într-un an, în secția de Terapie Intensivă.

„În Pediatrie mai întâi ne-am apărat. Apoi am văzut că, inclusiv prin cazul de care m-am ocupat direct, nu e mare brânză. A fost greu, am dializat îmbrăcați ca și cosmonauții, dar până la urmă a trecut, copilul a supraviețuit fără nicio urmare a bolii. Există și cei care interpretează și spun că nu e mare lucru, că ce e cu coronaviroza asta? Păi dacă ai copii cu imunodeficiențe care ajung într-un centru care le ratează diagnosticul de imunodeficiență și apoi sunt afectați de coronaviroză, vor ajunge direct pe catafalc. Și atunci cine e de vină? E de vină ignoranța noastră? E de vină lumea medicală incapabilă la un anumit punct să pună un diagnostic? Pentru că primele decese la copii acestea au fost. Încetul cu încetul ne-am dat seama că această infecție virală intră oricum în viața noastră. Noi vom trăi cu această infecție așa cum știm deja să trăim cu gripa. Și avem și ce să facem cu gripa. Să ne vaccinăm anual, sezonier”, a spus medicul.

În toată această perioadă a existat însă și un pacient care a pierdut lupta cu noul virus.

„Singurul și primul deces a fost tot un copil dializat din categoria celor afectați major de comorbidități. Un copil pe care l-am preluat dintr-un alt județ, a fost un copil extrem de afectat încă de la naștere de o patologie care i-a distrus rinichii și în cadrul dializei a mers bine, dar nu a mers bine afectat și de Covid. Sigur că primele trei cazuri au fost dializații care au arătat că, cu calm, cu control și cu purtarea măsurilor de protecție am depășit un caz, două cazuri și cel de-al treilea a fost acesta pe care l-am pierdut (…) Nu știm încă totul despre această boală. Cred că nici pe plan mondial nu avem o concluzie trasă. Este însă un an care a arătat foarte mult ce înseamnă solidaritatea medicală. Acest an cred că a arătat rolul divinității mai mult decât oricare altul. Fac referire la două momente, un moment în care Italia a cântat la geamuri. Solidaritate de genul acesta eu nu am mai văzut. Concomitent, lumea medicală a început să lucreze”, a spus doctorul Gafencu.

Medicul subliniază și faptul că un rol important în tot acest context epidemiologic îl are suportul psihologic. Atât pentru medici, cât și pentru părinți și copii.

„Sunt colegi care au reacționat divers. Pentru mine a fost necesar imediat suportul psihologic. Nu e o rușine să lucrezi în dializă cronică sau în oncologie, să îți moară tot al treilea pacient și tu să crezi că ești atât de puternic, că suntem inatacabili în ceea ce înseamnă dezechilibrul. De aceea spun, comportamentele au fost diferite. De la negare la sprâncene ridicate, la panică imensă, la acțiuni necugetate. (…) Gândiți fiecare un acces rapid la soluția psihologului pentru că dacă nu apelăm acum la ei, peste un an va fi prea tarziu. Copiii noștri și noi avem nevoie de psihologi în jur ”, a spus Mihai Gafencu.

• Tweet
• Pin It