Operație în premieră în acest an, la Timișoara. O fetiță de 3 ani a fost supusă unei ablații cu radiofrecvență care i-a salvat viața

Medicii Spitalului de Cardiologie RoCordis au reușit să vindece cu ajutorul unei intervenții aritmia unui copil de numai 3 ani. Fetița suferea de o tahicardie paroxistică supraventriculară (TPSV), o tulburare de ritm cardiac în timpul căreia inima bătea foarte rapid fiind însoțită de o stare marcată de rău general completată uneori cu sincope.

Crizele de tahicardie erau repetate și se declanșau foarte ușor, întrucât erau generate de un circuit anormal al sistemului electric al inimii. Dacă un om sănătos înregistrează în jur de maxim 100 de bătăi pe minut în repaus, fetița ajungea chiar și la 250.

„Pacienta avea crize de tahicardie extrem de rapide. Vorbim de 250 de bătăi pe minut. La o asemenea frecvență, tensiunea scade. Copilul devine palid, plânge, se vaită că nu îi este bine, uneori are stări de leșin sau sincopă. Părinții știau deja de simptomatologia copilului. Se duceau cu ea la medic. Îi făceau câteva injecții, o reechilibrau și peste câtva timp o luau de la capăt. Este ca o picătură chinezească această boală. Nu știi când te lovește, dar cu siguranță va reveni, pentru că, indiferent de medicația pe care o primește copilul, tahicardiile se repetă.”, a spus medicul primar cardiolog Gabriel Ivănică, specialist electrofiziologie cardiacă.

Cordul fetiței a fost supus intervenției care constă în aplicarea unei energii de radiofrecvență cu ajutorul unui catter foarte subțire. Operația a decurs aproximativ o oră, în prezența unui medic de terapie intensivă.

„Ablația la copii este o provocare pentru electrofiziologi. Nu sunt mulți cei care abordează această latură, această nișă de ablație. Pentru că, copilul nu este un adult în miniatură și din această cauza el răspunde la alți termeni terapeutici. De exemplu, dacă la un copil, un sugar, pierzi 20 de ml. de sânge, poate să intre în șoc hemoragic. La un adult, la un copil mare, nu se simte. În cazul copiilor, toate structurile sunt subțiri, pereții venelor și arterelor sunt subțiri. Apoi valvele, cordajele sunt subțiri. Zonele în care facem noi ablația sunt uneori în vecinătatea unor structuri foarte importante ale inimii, care pot fi afectate, cum ar fi nodul atrioventricular. Dacă se face ablaţie prea aproape de acesta, riscăm să înlocuim o boală cu o altă boală. Și, atunci, pacientul trebuie implantat cu un stimulator cardiac. Va imaginați cât de multă atenție și îndemânare trebuie să aibă medicul, astfel încât cicatricea care rămâne pe inima, după ablație, să nu depășească 1-2 mm adâncime și 1-2 mm lățime. Și totul se face în timp ce inima pacientului funcționează, bate continuu, nu este oprită.”, a mai spus dr. Gabriel Ivănică.

În cazul în care intervenția nu ar fi avut loc, în timp, aritmia s-ar fi putut complica, putând fi responsabilă chiar de moarte subită de origine ritmică.

Medicul Gabriel Ivănică, fondatorul Spitalului de Cardiologie RoCordis Timișoara, este considerat pionierul electrofiziologiei cardiace moderne în România. De-a lungul carierei, a realizat peste 10.000 de ablații, dintre care în peste 2.000 de cazuri pacienți au fost copii.

• Tweet
• Pin It