Dis de dimineață suntem puși pe jar de o rachetă a rușilor ce a explodat în Polonia și a omorât doi leși. Mai trece ceva vreme și apare știrea cum că racheta era rusească, dar era trasă de ucraineni. În acest timp, tembeli de pe la televiziunile naționale românești deja vorbeau despre activarea planului de răspuns al NATO la o agresiune a unei forțe externe asupra unui stat membru. Exacerbare a unui deranj ce clar a fost un incident nedorit. Dar tu, presă conștientă de ce repercusiuni au informările tale, nu poți opri câinii războiului? De ce incităm la aplicarea articolului 5 din tratatul Nord Atlantic, când totul pare a fi o eroare?
Mai departe, o altă media ne bagă într-un scenariu ce presupune trei zile fără gaze și fără energie electrică în România. Dragilor, chiar am luat-o razna? Nu mai putem trăi în afara unor presupuse și de multe ori visate scenarii de apocalipse? Unde ne este educația ce ne obligă la a discerne între realitate și posibile scenarii? Chiar am ajuns cu toții sub linia de demarcație a realității de imaginare realități?
Un alt exemplu de mistificare a realității. Și nu cred că poate veni vreun expert de pe acest mapamond să mă contrazică. În opinia mea, o banală competiție sportivă. Campionatul European de Handbal. La fete. Ale noastre aveau șanse de a ajunge în semifinale dacă învingeau una din țările gazdă ale turneului, respectiv Muntenegru. Arbitrii ne-au măcelărit. Federația va face contestație. Qui prodest? Vor merge înainte și vor declara că românii s-au înșelat și, cel mai mai probabil, au adus atingere spiritului de fair play al competiției.
Și acum închidem cercul. Rachetele căzute în Polonia sunt trase de cine vrea mușchii lor, gazele și electrica din România vor fi atât de multe și de scumpe cum vor mușchii lor, iar campioana europeană la handbal feminin va fi tot cea pe care o vor mușchii lor.
P.S. Pentru cei care se mai întreabă ce folos că România este membră a Uniunii Europene. Faceți, dragilor, o excursie la prietenii noștri sârbi. Doar o zi.