„Oameni, locuri și lucruri”, la Reșița! Un spectacol în care publicul devine parte din scenă

Teatrul de Vest Reșița anunță premiera spectacolului „Oameni, locuri și lucruri” de Duncan Macmillan, în regia lui Horia Suru și scenografia lui Adrian Damian, care va avea loc în 3, 4 și 5 aprilie, de la ora 19.00, pe scena teatrului reșițean.

După experiența spectaculoasă a producției „Sub apă”, în care au fost utilizate nu mai puțin de 12 tone de apă, noua montare propune un concept la fel de ambițios. „Oameni, locuri și lucruri” sparge convenția clasică a teatrului și aduce publicul pe scenă, în același spațiu cu actorii, într-un decor neconvențional: un balon special realizat, la care echipa tehnică a lucrat timp de cinci zile pentru a crea atmosfera dorită de regizor și scenograf.

Montat în premieră națională, spectacolul marchează una dintre cele mai importante producții recente ale Teatrului de Vest, atât prin actualitatea temei abordate, cea a adicțiilor, cât și prin dimensiunea artistică și colaborativă a proiectului.

Producția este, totodată, un demers important din perspectiva dezvoltării noii generații de artiști, reunind pe aceeași scenă trupa teatrului și zece studenți ai Universității de Vest din Timișoara, într-un schimb artistic viu și necesar.

Producția aduce în prim-plan un demers scenic contemporan, construit ca o experiență imersivă, în care limbajul teatral devine un instrument de explorare a realităților dificile ale prezentului.

Dincolo de valoarea artistică, spectacolul propune un dialog necesar despre dependență – nu doar ca experiență individuală, ci ca fenomen cu impact profund asupra comunității.

Evenimentul a fost prefațat de o conferință de presă organizată, miercuri, la sediul teatrului din Reșița, unde echipa de creație a vorbit despre provocările și miza artistică a proiectului.

Regizorul Horia Suru a subliniat caracterul experimental al montării: „Pentru mine este o bucurie că sunt din noul la Reșița, alături de o echipă minunată, pentru a doua oară la Teatrul de Vest. Ne bucurăm foarte mult pentru că putem împreună să ne aruncăm, cumva, în gol, fără să știm cu siguranță unde ajungem, în zona unui rezultat bătătorit, că putem să riscăm, poate să inovăm, chiar dacă este un cuvânt foarte mare, că ne aflăm într-un spațiu special, cu o poveste extrem de importantă și relevantă, cred eu, și pentru noi și pentru societate. Ne bucurăm că putem oferi în curând această poveste publicului. Vreau să mulțumesc în primul rând managerului pentru că a avut încredere într-o nebunie, într-un proiect ambițios, într-o echipă care își propune să caute foarte mult. Vreau să le mulțumesc actorilor și colaboratorilor care au ieșit din spațiul de confort a unei scene și am recreat, reconstruit un univers întreg, pentru toată disponibilitatea, toată deschiderea de a fi parte și de a-și aduce mai mult decât contribuția, de a-și aduce fiecare interiorul aici. (…) Sper că va fi un rezultat care va surprinde, va incita și va lăsa publicul într-o anumită zonă de disconfort și de memorie. La fel cum sper că va rămâne și cu o senzație că ar trebui să avem grijă unii de alții și în special de cei apropiați. Dar grijă și de noi și de felul în care ne luăm deciziile și ne ghidăm viața”.

Florin Ionescu, managerul Teatrului de Vest, a subliniat la rândul său, colaborarea cu Universitatea de Vest din Timișoara: „Este prima noastră colaborare cu studenții Secției de Actorie, dar promit că nu va fi și ultima!”

Scenograful Adrian Damian a mulțumit, în primul rând, conducerii Teatrului de Vest Reșița pentru „curajul” de a reduce numărul scaunelor pentru acest spectacol, la puțin peste 60, punând accent mai mult pe calitate și pe experiența publicului, decât pe încasări.

„Trebuie să recunosc că după experiența «Sub apă» nu eram sigur dacă va mai exista și o a doua colaborare cu Teatrul de Vest (râde – n.r.), așa că nu am cum să nu fiu la rândul meu recunoscător pentru asta. Pentru că, din păcate, tipul acesta de curaj al managerilor este din ce în ce mai rar în țara noastră, unde se pune foarte tare accent pe antreprenoriat, profit și tot felul de alte cuvinte care sunt acum la modă în mediul cultural, așa că nu am cum să nu fiu recunoscător că unii manageri și unele teatre își asume cu curaj să nu adauge scaune pentru spectacol, pentru a avea încasări mai mari, ci au curajul să reducă scaune, să reducă numărul publicului cu riscul de a diminua încasările, pentru că sunt mai interesați de calitate, decât de cantitate, și pun mai mult accent pe experiența publicului, și pe ceea ce simte publicul, decât pe câte bilete au vândut. E, oarecum, paradoxal cum uneori teatrele mici au mult mai mult curaj și capacitatea de a face proiecte curajoase”, a subliniat Damian.

De altfel, scenograful a explicat că ideea balonului nu a fost un moft, ci o soluție artistică menită să apropie publicul de miezul emoțional al spectacolului și de temele sensibile pe care acesta le propune. În viziunea sa, eliminarea distanței dintre scenă și sală devine esențială pentru impactul mesajului.

„Și ca să revin puțin și la acest spațiu, el nu este un moft, nu este o dorință de a epata sau de a încerca lucruri pe care personal nu le-am mai văzut făcute în țara noastră, ci mai de grabă o încercare de a înțelege esența textului lui Duncan Macmillan și această idee fundamentală că oamenii care se confruntă cu probleme de adicție sunt printre noi, iar noi suntem foarte rar alături de ei. Aceasta a fost, cumva, întreaga discuție cu Horia Suru: să găsim o formulă în care publicul și actorii să fie în același spațiu, în speranța că acest lucru le va oferi spectatorilor o altă atenție atunci când vor recunoaște problema în jurul lor. Pentru că, fie că vorbim despre alcool, droguri, jocuri de noroc sau orice alt tip de dependență, aceasta este foarte prezentă în societatea noastră și, în același timp, foarte puțin discutată. Iar dacă ne întrebăm sincer ce am făcut, în mod real, pentru a ajuta o persoană care se confruntă cu astfel de probleme – nu doar cum am etichetat-o pentru a evita un conflict – cred că ne vom da seama că facem mult mai puțin decât am putea”, a adăugat Adrian Damian.

Contribuțiile artistice sunt completate de costumele semnate de Alina Lățan, concepute într-o estetică minimalistă: „Am dorit să păstrez o imagine vizuală curată, costumele vin să ajute personajele, să se exprime și să vedem stările lor. Adică, am încercat să fie o prelungire a personajului și am ales culori neutre, am mers pe un mixt de styling, unele costume create în atelierele teatrului, care să-i ajute pe actori mai ales pe partea de mișcare, spectacolul fiind destul de dinamic”.

La rândul său, compozitorul Cári Tibor a subliniat provocările aduse de acest concept neconvențional: „A fost foarte provocator acest spectacol, mai ales în ultimele două săptămâni, pentru că văzând cum s-a creat acest spațiu, mi-a dat total o altă concepție asupra muzicii. Am schimbat tot ceea ce credeam eu înainte și s-a creat într-un timp foarte scurt un spațiu sonor care sper că ajută spectacolul”.

Echipa de creație este completată de coregrafa Baczó Tünde, lighting designerul Ionuț Aldea și echipa de video-proiecții Electronic Resistance, alături de asistenta de regie Bianca Temneanu. Din distribuție fac parte actorii: Denisse Moise, Camelia Ghinea, Sevi Stan, Mihai-Andrei Pleșa, Sorin Fruntelată, Marius Tudor, Ana-Maria Cizler, Bianca Temneanu, Andrada Samoilă și Alexandru Moldovan. Alături de aceștia și studenți ai Universității de Vest din Timișoara: Theodora Afrim, Marius Caraiman, Gabriel Cioclei, Nadina Druța, Flavius Hudișteanu, Vanessa Ifrim, Andrei Indricău, Christine Manoilă, Roxana Mircea, Alisiya Yesman și Anastasia Petra Roiban.

• Tweet
• Pin It