O viață dedicată copiilor. Povestea autoarei Florinei Jinga, bibliotecara unei școli gimnaziale din Timișoara

Cu bucurie și din grijă pentru copii, Florina Jinga a căutat cea mai bună modalitate de a-i apropia de micuți de universul literelor. A început cu copiii ei, apoi a folosit cunoașterea pe mai departe cu elevii școlii la care prima dată a predat, iar după s-a dedicat formării unei biblioteci în care cărțile nu doar să fie citite apoi lăsate pe rafturi, ci incluse în viața cotidiană a micuților. 

Viața Florinei Jinga este legată de Școala Generală nr. 19 din Timișoara din 1997. Înainte de a fi bibliotecar, Florina Jinga a predat aici religie, până în 2018.

„S-a întâmplat acum 4 ani să nu mai fie bibliotecară, doamna de dinainte s-a pensionat, a avut o activitate lungă în școală și copiii au îndrăgit-o. Auzind în cancelarie că oare cine va fi bibliotecară, nu am stat pe gânduri și am întrebat dacă aș putea să merg eu. Așa s-au legat lucrurile. Pe ultima sută de metri am depus actele la universitate, am urmat cursul postuniversitar de biblioteconomie și așa am rămas la bibliotecă. Spațiul de aici este foarte generos și colorat, se datorează doamnei director Claudia Muntean. E un spațiu foarte primitor și copiii vin cu drag aici. Am încercat să îi apropii nu stând doar în bibliotecă și așteptând să vină ei aici, ci mergând prin clase, având ora de bibliotecă (…) și în loc să povestim doar așa, au avut de citit, am făcut diverse activități și atunci ei vin cu drag la bibliotecă. De altfel, avem în fiecare săptămână multe activități. (…) Nicio activitate nu s-ar putea desfășura fără susținerea doamnei director Camelia Circu care, de fiecare dată când propun o activitate sau mă gândesc să fac ceva, este foarte deschisă și bucuroasă că se întâmplă la bibliotecă o mulțime de întâlniri și activități.”, a spus Florina Jinga.

Uneori, în bibliotecă sunt atât de mulți copii încât Florina are nevoie de sprijinul elevilor-voluntari care să îi ajute pe cei mai mici să își găsească rafturile preferate. Totul este amenajat cât mai prietenos pentru ei.

„Cititul le dezvoltă imaginația, limbajul și felul de a fi, până la urmă. Cei pe care îi prinde cititul se schimbă datorită cărților și îi vezi dornici să citească o altă carte și o altă carte și devin interesați și de alte subiecte, poate, decât de cele cu care au fost obișnuiți sau au început primele cărți. Se întâmplă însă un lucru așa, mai trist, în momentul în care trec de perioada aceasta a entuziasmului, la gimnaziu nu mai sunt la fel de entuziasmați. Asta probabil pentru că tehnologia și gadget-urile pe care le au la îndemână sunt mult mai interesante. Nu înseamnă că nu citesc, ci doar că poate își schimbă direcția înspre benzi desenate. Acesta este cel mai nou trend: cer benzi desenate, au început să ceară și cei mici, am încercat să aducem și cărțile de benzi desenate și să avem activități legate de acestea tocmai ca să îi ținem mai aproape.

E mai ușor de citit. E text mai puțin, sunt imagini mai atractive. Dar am încercat să le introducem și pe acestea într-o activitate. (…) Am făcut un scurt istoric al benzilor desenate, am adus din exemplarele din bibliotecă, am adus de acasă colecția copilului meu, dar și o carte veche din 1920, am descoperit-o în piața de vechituri, cu benzi desenate de atunci. Și am făcut o trecere rapidă în revistă până în zilele noastre, cumva să înțeleagă că este un fenomen mai larg și da, și dacă citesc benzi desenate, pot alege ce fel de tip de bandă desenată pot să citească. Pe de altă parte, cei de gimnaziu vin și împrumută cărți pe care le au la bibliografia obligatorie, dar și așa e foarte bine pentru că sunt totuși mult care vin să întrebe de cărți și eu nu am suficiente, poate, pentru fiecare. Atunci ei se așteaptă unul pe altul.”, a detaliat Florina.

„Nu mă văd făcând altceva decât lucrând cu copiii”

Secretul pentru a le menține aprins interesul copiilor pentru lectură îl reprezintă activitățile cât mai variate, mai explică Florina.

„Mie mi se pare că totul curge de la sine și merge într-un mod firesc și dacă mi se pare că încep să se plictisească sau să nu mai vină atât de des, atunci schimb rutina, nu mai citim în fiecare pauză, aici, în bibliotecă. Când e vreme bună afară, mutăm biblioteca afară. Avem câteva bănci în curtea școlii, am vopsit paleți, iar copiii se adunau în pauză, la o poveste. În perioada Crăciunului am avut ateliere, de obicei construiesc un brad din cărți cu copertă verde, am avut ajutoare elevii de clasa a VIII-a. Și în jurul lui am așezat perne și copiii știau că în pauză vin și se așază la o poveste.”, ne-a mai spus bibliotecara de la Generală 19.

Florina Jinga – autorul

Dacă o întrebi de ce a început să scrie, Florina Jinga va spune că din nevoie. Totul a pornit de la experiența de dascăl de religie unde rapid și-a dat seama că micuții au nevoie de interactivitate ca să înțeleagă informația pe care o primesc, apoi de alte materiale didactice, suplimentare clasicului manual.

A început să scrie caiete de lucru pentru copiii din clasele primare, apoi, după ce a devenit mamă, inspirația a dus-o pe alte căi. Pentru fetița ei a scris „12 Prințese și Împărătese adevărate”, pentru băieți – „12 Luptători și Eroi adevărați”. Au mai fost „Numerele altfel”, „Viața Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș povestită copiilor” sau „Comorile celor patru orașe. Timișoara povestită copiilor”.

„Pentru fetița mea am găsit tot felul de povești cu prințese, în librării, dar toate erau fie poveștile clasice aduse la zi, scrise mai modern, și alte cărți care să te facă să te gândești cum să arăți mai bine, cum să te îmbraci mai bine, toate erau roz și cam atât. M-am gândit că i-aș oferi altceva. Și am început să caut prin viețile sfintelor care au fost prințese și împărătese de-adevărate. Am ales 12 reprezentative, câte una pentru fiecare lună din an și am citit despre viețile lor și am încercat să adaptez povestirea în așa fel încât să fie pe înțelesul copiilor și, la final, fiecare povestire se încheie cu o rugăciune care să scoată în evidență câte o virtute. Dacă la unele sfinte primează răbdarea, smerenia, la altele – curajul, îndrăzneala în a face cele bune, statornicia în credință ș.a. Ca la finalul celor 12 povestiri să se creeze un portret cât mai complet al unei creștine.”, a explicat Florina Jinga.

Cea mai recentă publicație a Florinei Jinga este „Drumurile care duc acasă” (Ed. Brumar, 2020). Povestea este inspirat dintr-o întâmplare adevărată care are în plin plan istoria bucovinenilor care au plecat spre Banat, Crișana și Dobrogea, din cauza foametei și a lipsurilor, în timpul secetei din Bucovina care s-a suprapus peste o perioadă de restricții impuse de comuniști.

Foto: Facebook/Biblioteca Școlii Gimnaziale nr.19, brumar.ro

• Tweet
• Pin It