Dacă ar fi câștigat șefia Consiliului Județean, Romeo Dunca ar fi rămas în județ. Să repare clanțele defecte în CJ, să asfalteze drumuri, să demoleze și să care molozul de la sanatoriul Marila, să aducă la Reșița pe Fulgerică, trenul cu hidrogen, baterii sau cine știe cu ce-o mai fi mergând până atunci, să se apuce de treabă la spitalul nou, dar mai ales, să se certe cu John Crina, cu noul președinte și cu toți cei care s-ar lega de el.
Ghinion, însă. Silviu Hurduzeu i-o luat-o înainte cu voturile, iar el a rămas cu buzele umflate. Poate de asta îl bate gândul să se mute în Parlament că, vorba lu’ Gogu: orice picior primit în cur, echivalează cu un pas înainte. Asta în cazul în care colegii îl vor desemna candidat, iar cărășenii îl vor vota. Dar de ce nu l-ar vota? Că nu s-ar duce în Parlament să se îmbogățească și nici să frece menta.
El, sigur vrea să meargă la Capitală, să se zbată pentru cărășeni. Răutăcioșii spun că ajungând în Parlament va avea ocazia să facă un dublu-mixt de excepție cu alde Di Șoșoacă. Ea, soprană, el, ținându-i isonul la broancă. Lasă-i, bă, Romi, să vorbească, că în afară de miștocăreală nu știu altceva. Bine, nici cu tine nu mi-e rușine, dar acuma este vorba de ăștia din opoziție.
Dacă o fi să pleci, o să-ți duc dorul, Puiuc, sursa mea de inspirație, imaginație și consecvență editorială, căci în patru ani de mandat, mi-ai dat posibilitatea să scot două cărți cu tine. Una mai hazoasă decât alta. Și tu nu te-ai supărat. Dimpotrivă. Dar, recunoaște, și eu te-am făcut mare, aproape ca pe Andrii Popa cel vestit. În toți acești ani, datorită și mie, Zorro (cel interpretat de Banderas) a fost pistol cu apă pe lângă tine. Știi bine câte like-uit și distribuit ai fost pe Facebook grație editorialelor mele.
Certamente, și eu îți voi lipsi. Mi-am dat seama ieri când, la ședința CJ, m-ai întrebat îngrijorat de ce nu mai scriu nimic despre tine. Că de când te-am lăsat în pace, ai intrat într-un con de umbră și mulți fani ai tăi se întreabă: „Bă, ce e, bă, cu Romică al nostru de nu mai scrie Nafiru ăla nimic despre el?”
Dragul de tine, ai devenit dependent de articolele mele și te înțeleg de ce în ultimul timp ai suferit atât de mult. Înainte vreme primul lucru pe care îl făceai dimineața, înainte de a te duce la budă, era să deschizi telefonul, să vezi ce am mai scris despre matale.
Da, o să-ți duc dorul, Puiuc, dar dacă ție o să-ți meargă bine la București și o să te faci cunoscut și apreciat între parlamentarii de ambele sexe, atunci și eu voi fi fericit. Va râde inima în mine și sufletul mi se va umple de bucurie că o părticică din reușita ta îmi aparține și mie.