O mizerie ce nu mai poate fi ascunsă sub preș

Din start îmi cer scuze cadrelor medicale ce nu se pot regăsi în cele ce voi scrie în continuare. Din păcate, procentual, cei dedicați meseriei sunt sub 20 la sută. Apreciere cu larghețe aș spune și îmi asum. Am avut cazul Pantelimon. Două purtătoare de halat alb se transformaseră în Dumnezeu. Ăsta trăiește, ăsta moare. Totul, pe fondul de economii la nu știu ce soluție perfuzabilă. Dar, oare conștiința le-o fi îndemnat la economii? Poate ajungeau sărăcuțele în provincie, pe la vreun spital de doi lei dacă se opuneau sistemului și refuzau să facă economii din anii de viață ai pacienților.

La noi, la Reșița, o persoană de 56 de ani moare pentru că nu este băgat în seamă de personalul de la Urgențe. O femeie nu a fost operată de apendicită pentru că nu a dat suta de euro. Medicul curant al femeii s-a dus și i-a dat colegului chirurg suta pentru a o opera. Șase medici și o asistentă de la chirurgia oncologică a Clinicilor Noi din Timișoara au fost reținuți pentru șpagă. Un fost cadru medical are o problemă oncologică. Se cere la operație la un fost coleg chirurg în care are maximă încredere. Acesta, afabil acceptă și își face treaba de chirurg, aș spune impecabil. Rade tot ce este afectat, computerul tomograf confirmă reușita intervenției. După, vine partea mizeriei umane. La nici o oră de la transportarea pacientului pe secția ATI, doi asistenți îl întreabă dacă i-a dat chirurgului banii. Chirurgul, a doua zi, deja spumegă că nu l-a contactat familia bolnavului de cancer. Apare în sfârșit un aparținător dar, nu se califică în ochii eminentului pentru a primi ceva șpagă. În fine, se înființează la Dumnezeul bolnavilor un alt aparținător. Cinci sute de euro și o băutură fină. Să trăiască, la mulți ani. De atunci, dacă fostul coleg era vituperat de individul chirurg de ori câte ori catadicsea zeul să treacă pe la patul lui, de la momentul șpăguirii numai lapte și miere. Bonus, amintiri de când erau tineri și ce elan muncitoresc aveau ei. Nu mai continui cu exemple că nu îmi ajunge spațiul.

Măi jigodii îmbrăcate de Belzebut în halate albe, voi nu aveți mamă, tată, copii, neveste, unchi, mătuși etc? Cu câte guri mâncați? Cum te uiți, nemernicule, în ochii copilului căruia tocmai i-ai omorât tatăl sau mama pentru că ești un dobitoc incompetent sau pentru că nu au venit aparținătorii cu sutele sau miile de euro? Jigodie, nu ai nicio scuză. Salariul îți este în mii de euro. Că ești obosit pentru că ai mult de lucru? Mergi prin pădure, culege ciupercuțe, floricele, fragi și mure și vinde-le la colț de stradă. Nu stres, nu oboseală, aer curat. Hai că picăm în derizoriu.

Despre venituri? V-ați aprins ca paiele de la o scânteie când Dunca a încercat să vă facă prezența la serviciu pe bază de cartelă. Chiar așa. Spital, cabinet particular și la unii chiar ore la facultate. Toate astea în 24 de ore. Chiar suntem cu toții complet idioți? Marea parte dintre noi, cu siguranță nu. Dar organele, alea care amendează babele pentru trafic de pătrunjel, n-au nicio treabă? Luați domnilor organe dinozaurii și șpăgarii din sistemul sanitar și dați-le șansa celor nepătați să ajungă să-și facă meseria. Curat, onest, cu fericirea că au redat familiei un membru iubit. Mie îmi este clar că fără o curățenie făcută cu cătușe și confiscarea averilor, mizerabilii vor merge înainte. Nu cred că există o mai infectă prostituție umană decât aceea de a profita de boala semenilor tăi pentru a te îmbogăți. Între medicii șpăgari, pești și capi ai rețelelor de cerșetorie nu văd nicio diferență. Scursori ale umanității. Puneți în oglindă șpăgarii și incompetenții de astăzi cu medicul de țară al lui Balzac. Și veți ajunge la niște cuvinte cheie: altruism și empatie.

• Tweet
• Pin It