O mână de americani la casa omului

O mafie a cărnii. 160 de percheziţii în vreo cinci judeţe. Un grup infracţional de vreo 80 de persoane, printre care avocaţi, firme româneşti şi străine, administratori, diverse alte categorii. Un senator, domnul Bădălan, chemat la DNA. Să te ia durerea de măsele! Mai rău ca în Vestul sălbatic. O procuroare şefă percheziţionată. Oare cât o fi evaziunea fiscală? Asta, aşa, din curiozitate. Ştiut fiind că în materie de pâine, evaziunea fiscală a pâinii vândute la negru e de 70 la sută. Oare cât o fi la carne? Dar la legume şi fructe? Se observă un lucru. În spatele tuturor afacerilor mari se găseşte mereu câte un personaj din lumea politică sau din instituţii ale statului. Adică, există un spate. Bine garnisit cu puteri de protecţie. Se mai observă ceva. În România au fost scăpate de mult hăţurile şi ne aflăm foarte aproape de momentul în care putem spune că ţara nu mai poate fi guvernată. Că instituţiile statului nu vor sau nu pot să-şi facă datoria. Suntem un rai al hoţilor, asta e clar. Domnul senator Bădălan, bunăoară. Nici pe departe nu este un domn fără bube în cap. Domnia sa a mai avut belele cu justiţia în anul 1988. Atunci, prejudiciul era patru saci cu grâu şi un curcan, şmangliţi de la CAP. Pentru care s-a ales cu un an cu suspendare de închisoare. Acum s-a ajuns la alte nivele. În materia mafiei cărnii se vorbeşte de un prejudiciu de 50 de milioane de euro. O diferenţă ca de la cer la pământ. Datorită condiţiilor. Datorită reţelelor mafiote. Care acţionează nestingherite. A accesului la furăciuni. Desigur, domnul senator Bădălan, hoţul de curcani, nu este vinovat cu nimic. La DNA probabil a fost chemat să discute despre ce viaţă grea ducea şi cum curcanul de pe vremuri l-a scăpat de foamete. Apoi a fost pus prefect. Să vadă cum se respectă legea în judeţul său. Ce-o fi văzut? Pentru astfel de oameni cred că n-ar trebui să existe nicio milă. Incredibil ce sume sunt devalizate. În schimb, în România nu sunt bani. Pentru Educaţie şi Sănătate. Pentru pensii şi salarii. Pentru nimic. Am mai spune că bani sunt cu lopata. Doar că sunt furaţi şi prost administraţi. Dar o bucurie tot am avut ieri. S-a pus piatra de temelie a scutului antirachetă de la Deveselu. În prezenţa unor oficiali americani şi români. Cel puţin localnicii din Deveselu, un sat amărât din inima Olteniei, s-au ales cu un drum asfaltat până la şoseaua principală, cu iluminat public şi reţeaua de apă trasă. În sate româneşti sunt lucru mare şi astfel de utilităţi. Deveselu a devenit de ieri spaima lumii. Iar noi, o mare putere militară. Vor curge investiţiile străine. Şi ce-o să mai curgă? Apa pe Dunăre. E puţin lucru? Iată ce înseamnă o mână de americani la casa omului.

• Tweet
• Pin It