Ana Blandiana la Timișoara, într-o lume de războaie: Ura nu se diminuează. Soluția este în sufletul omului, pe care robotul nu îl are

Scriitoarea Ana Blandiana s-a întâlnit cu elevii și dascălii de la Colegiul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara, într-o dezbatere facilitată de Festivalul Internațional de Literatură. Ana Blandiana a lansat tuturor o provocare: ce urmează, în contextul în care în lume sunt în desfășurare mai multe războaie. 

Scriitoarea născută în orașul de pe Bega le-a vorbit tinerilor despre iubire și ură, în contextul conflictelor din întreaga lume. „Creștinismul a fost cea mai mare revoluție din istorie, în general. A pus în locul urii care domina până atunci în lupte fizice, în primul rând, iubirea. Ei bine, această iubire nu mai există. Atunci adolescenții nu au cum să aibă criteriile pentru că definiția binelui și răului este în curs de a se schimba și nimeni, efectiv nimeni, nu știe ce să pună în loc. Problema nu este că istoria noastră seamănă cu istoria sfârșitului Imperiului Roman, problema e că atunci a existat ceva ce a putut să salveze, iar acum nu suntem în stare să spunem ce va salva. Ce urmează? Ce se poate pune în loc?”, a spus Ana Blandiana.

Scriitoarea a povestit că a fost nevoită să își amâne lansări de carte în două țări aflate în zone de conflict.

„Când a început războiul din Ucraina, toată lumea spunea: vai, nu credeam că în secolul XXI mai sunt posibile războaie, iar peste trei ani erau trei războaie în același timp. Eu trebuia să fiu între 10 și 14 octombrie la Baku, Azerbaijan, unde mi-a apărut o carte, și între 17 și 20 la Tel Aviv unde mi-a apărut o carte în limba ebraică. Și nu am mai putut pleca. Deci în mod evident, totul recade. Ura nu se diminuează. Cel puțin războiul din Israel e ca o tragedie antică, nu are soluție. Pe același teren există două popoare care se urăsc: evreii au dovada că e pământul lor – Biblia, palestinienii au dovada că au locuit câteva zeci de secole. (…) Este fără ieșire. Ura dintre ei nu face decât să crească.”, a spus Ana Blandiana în fața elevilor și dascălilor de la Colegiul Pedagogic „Carmen Sylva” din Timișoara.

Scriitoarea Ana Blandiana le-a explicat elevilor de ce, în opinia ei, poezia poate salva lumea.

„În continuare rămâne întrebarea: ce urmează, cine este în stare să pună un sentiment, o idee care să salveze lumea? Faptul că avem tot mai mulți roboți care ne fac treburile nu reprezintă o salvare. În momentul în care roboții vor depăși în mod total omul, omul va fi el însuși amenințat. Nu asta este soluția. Soluția este în sufletul omului, pe care robotul nu îl are. (…) Poate poezia salva lumea? Pare, evident, absurd, dar încercam să demonstrez că au exista în istoria recentă momente de cumpănă atât de frontale încât oamenii au recurs la poezie.”, a mai spus Ana Blandiana.

Lectura, a mai spus scriitoarea, este o formă de fericire. Ana Blandiana i-a îndemnat pe elevi să experimenteze și ei această stare: „Mie mereu mi se pare că lectura e soluția la toate. (…) Vă rog frumos, cel puțin încercați. Eu pot să vă spun că pentru mine lectura a fost o formă de fericire. Am fost fericită. Îmi amintesc și acum când eram în clasa a X-a și am citit Frații Karamazov și aveam sentimentul că las viața mea ca pe niște haine și intru în apă. Și când mă chema mama la masă, lumea reală mi se părea mult mai palidă și mai neconturată decât lumea vieții. Ei bine, nu se poate să treci prin viață și să nu încerci acest tip de fericire.”

„Nu scriu pentru că mi-am propus. Pur și simplu, asta vrea Dumnezeu cu mine”

La școală, elevii au primul contact cu un text scris de Ana Blandiana în clasa a V-a. „Este o experiență extraordinară pentru copii. Ei învață în clasa a V-a «O stradă cu sentimente». Însă ei sunt obișnuiți în gimnaziu să citească întregul volum «Întâmplări din grădina mea» cu motanul Arpagic. Eu cred că momentul a fost unic pentru cei mai mulți dintre elevii prezenți aici. Pentru mine a fost un moment de suflet, am avut prilejul să fiu lângă un om de o sensibilitate extraordinară care mi-a marcat perioada de tânără mămică. Și copiii mei au crescut cu «Întâmplări din grădina mea.»”, a declarat Lucica Pleș, profesoară de Limba română la Pedagogic.

Să îi aibă în față pe scriitorii ale căror texte le studiază în manualele de limba română reprezintă pentru elevi un moment de repoziționare față de literatură. „Eram precum acești copii, în Lugoj, când a venit la Brediceanu (n.r, Liceul Teoretic Coriolan Brediceanu din Lugoj) Marin Preda. Copilului de școală i se pare că scriitorul e o piesă de muzeu, o statuie, nu are nici ochi, nici suflet, nimic. E ceva inert acolo, ceva sub sticlă. Și când i se întâmplă minunea să îl vadă în carne și oase, să poată să îl întrebe, să vorbească cu el, se modifică cu totul percepția despre literatură. Nu mai e ceva prăfuit, învechit, plictisitor, enervant. Fiind în contact cu o ființă vie, lucrurile stau cu totul altfel. Așa am simțit eu. (…) Îmi place Ana Blandiana, e întotdeauna foarte spontană, are deschiderea spre problematica concretă a existenței, nu plutește, așa, în sferele înalte sau nu se izolează în turnul de fildeș. Fiind foarte prinsă de problemele cetății, toată literatura pe care a scris-o are impactul rapid asupra lectorului.”, a declarat profesoara Mihaela Dumitrașcu.

Mai multe eleve și-au găsit curajul să dea glas propriilor creații literare în fața poetei: „Am fost foarte emoționată. De acasă aveam multe emoții. Bucuroasă, m-am simțit împlinită, a fost o experiență unică pentru mine”, a spus cea care și-a citit cu voce tare poezia.

Altele au citit poezii scrise de Ana Blandiana: „A fost o experiență minunată. E plină de viață cu toate că a trecut prin suferințe și a reușit să își păstreze zâmbetul și să vadă partea bună a lucrurilor.”, a spus o elevă, în timp ce o alta a apreciat sinceritatea Anei Blandiana în fața publicului: „Este a doua scriitoare pe care o întâlnesc față în față. Și Veronica Diana Niculescu m-a impresionat cu cartea ei. Mi-a plăcut firea ei umană, că e sensibilă, că spune ce simte și pentru asta a și devenit scriitoare și poetă. Cred că a simțit că e destinul ei să facă asta.”

„De unde știu eu dacă sunt sau nu sunt un poet? Și eu cred că răspunsul e chiar ăsta. Pentru că nu pot altfel. (…) Nu scriu pentru că mi-am propus să scriu. Pur și simplu, asta vrea Dumnezeu cu mine.”, le-a mai spus Ana Blandiana copiilor.

Festivalul Internațional de Literatură Timișoara a adus în fața publicului peste 40 de scriitori din țară și străinătate. Anul acesta, scriitorii au citit și au dezbătut literatură nu doar cu pasionații de carte, ci și cu tinerii și elevii din mai multe licee timișorene, precum și din Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare și Reșița.

Foto: Facebook/Colegiul Pedagogic „Carmen Sylva” Timișoara

CITEȘTE ȘI: Scriitorul Robert Șerban: Sunt convins că tehnologia va facilita lectura. Țelul nostru este să citim

• Tweet
• Pin It