Nopțile nedormite ale lu’ Ciucă și sfaturile lu’ Ciolo de Buzău

Seară târzie de vară, la sfârșit de martie. Nicolae Ciuca nu are somn. Se plimbă agitat de-a lungul și de-a latul camerei. Își mușcă buzele. Pe rând, nu amândouă odată. Își pocnește degetele ca-n tinerețe când, cum era moda atunci la Plenița, încerca să afle câte gagici avea. Nervos și disperat. Și asta doar din cauza lui Batistuță care, pe la chindie, i-a adus plicul cu rezultatele Sondajului CURS realizat la sfârșitul lunii trecute.

Pe de-o parte mulțumit, PNL e pe locul doi, cu 8 procente peste AUR, pe de alta, rușinat de cele 14 procente ce-l desparte de prietenul său Ciolacu și pesedeul lui. „Bă, Rareș, de ce ei pot, și noi nu. De ce ei sunt la 35% și noi doar la 21%. Au ei două perechi de ouțe?” l-ar fi întrebat pe Batistuță. Și Batistuță ar fi ridicat umerii în semn de nedumerire. Dar tot i-o raspuns până la urmă: „Papa, nu te agita ca sifonul în grasa de Murfatlar, că ei rămân cu voturile, noi cu ceasurile scumpe. Uite, ultimul meu ceas de colecție cumpărat săptămâna trecută de la Bruxelles. Știi câte parale face? Nu-ți spun ca să nu faci cu herzul.”

După ce a plecat Batistuță, l-a sunat pe prietenul său, Ciolacu.
– Alo, Marcelu?
Și a repetat să spună „alo, Marcelu” de trei ori. Don Ciolacu a intuit imediat că ceva i se întâmplase prietenului său.

– Nea Nicule, ce e, bre, cu matale? Că parcă nu ești în apele matale…

– Cum aș putea să fiu, Marcelule, când în jurul meu sunt numai proști și fuduli.
Precum Chole Simeone, Ciolo de Buzău l-a abordat direct.

– Nea Nicule, spune, dom’le ce ai pe suflet. Ai încredere în mine, ce naiba!
– Știam eu Marcelule că doar tu mă înțelegi cel mai bine. Stai să-ți povestesc…

Și i-a povestit despre sondaj, dar și despre discuția cu Batistuță.

– Da, dom’le, în loc să vină la mine cu soluții, să creștem în sondaje, el îmi arată ceasul pe care a dat cât pentru un apartament cu trei camere, plus dependințe.

După un moment de tacere, timp în care Marcelu l-a lăsat să fiarbă în suc propriu:
– Dom’le, Batistuță ăsta nu e normal. Auzi la el, îmi arată ceasul de la mine, în loc de un plan cu măsuri pentru redresarea situației. Nu știu ce să mă mai fac cu el!

Uns cu toate alifiile, Chole al nostru l-a încurajat bărbătește:
– Lasă-l, bre. Fă-te că-l asculți, dar nu-l mai băga în seamă. Nici pe el, nici pe Cîțu. Sau pe ăia din Ardeal. Că prea multă încredere ai avut în ei, și uite unde ai ajuns. Să te bați cu Jorjelu și Drulă. Ce dracu, dom’le. Când ai vreo problemă, caută-mă. Pentru matale și liberalii lu’ tălică, oricând avem soluții. Că doar de aia suntem comasați.

Și pentru prima dată în acea zi, Ciucă a răsuflat ușurat.
– Mi-e rușine că am ajuns oaia neagră a coaliției. În loc să producem ceva, behăim toată ziua fără rost. Ce m-aș face eu fără tine, Marcelule? Că nu știu de unde le scoți, dar le spui atât de bine, încât am renunțat să mai iau seara somnifere.

• Tweet
• Pin It