La două zile după ce luam vacanța mare, părinții mă expediau de acasă. Cu trenul. Dar nu cu trenul de Franța sau autocarul ONT, ci cu Rata aia hodorogită, cu portbagaj deasupra, învăluită în praf. Destinația, bunici. Trei luni, sau aproape trei luni, de bucurii fără margini. De alergat și de jucat de dimineața până seara, de mâncat odată-n zi, obosiți, dar fericiți.
Astăzi, vacanțele la bunici sunt înlocuite cu cele în Grecia, Egipt, Austria, Franța, în funcție de anotimp. Nu cu trenul de Franța, și nici cu autocarul, ci cu avionul. Și nu la săniuș, la muzee ori în locuri cu focuri de tabără, ci pe plaje exotice sau pârtii de schi. „Dacă eu nu am avut parte de așa ceva, măcar el să se bucure de o vacanță de vis”, e leit motivul părinților cu dare de mână, care pun fericirea odraslelor înainte de orice.
Alții au mers mai departe, trimițându-și copiii în Dubai, că auziseră ei că de acolo vin cele mai bune bune prăjituri și ciocolate. Adolescenți până în 16 ani. Ba, unii n-aveau mai mult de 12 ani. Trimiși să se relaxeze pe plajele din Dubai, să-și facă selfie cu Burj Khalifa, să se holbeze la bikinii frumuseților ce se bronzează la soare, să facă shopping în cel mai mare mall din lume.
Vă veți spune că acești copii au vizitat cam tot ce ce se poate vizita și la noi în țară, mănăstirile din Moldova, Podul ăla Înalt unde Ștefan cel Mare i-a bătut pe turci de le-a sunat apa în cap, mocirla aia de la Călugăreni, unde s-a umplut de glorie Mihai Viteazul, ori bojdeuca lui Creangă, de au ajuns până în Dubai. Pe dracu, nu știu ce mă face să cred că mulți dintre ei nici măcar nu au auzit de Casa Memorială Mihail Sadoveanu, de Muzeul Țăranului Român, de Castelul Huniazilor.
La banii pe care îi au și, mai ales, la snobismul celor ce au uitat vacanțele cu trenul din Franța ori cu Rata cea hodorogită și prăfuită, nici că mai contează inconștiența părinților care acum tremură și se roagă întruna lui Doamne, Doamne, să li se întoarcă copiii sănătoși acasă din Dubai.