Dintr-un şir lung de gazetari, care au trecut în nefiinţă, ieri l-am condus pe ultimul drum pe Nicolae Cătană. Nea Colea, cum îi spuneam, a fost ziaristul reşiţean cu cea mai longevivă activitate publicistică. Din 1984 îl găsim la Scânteia tineretului, în presa locală, dar şi în cea centrală, în calitate de corespondent al ziarului Scânteia, mereu în formă şi cu dragoste de meserie. Nu a fost doar un gazetar şcolit, ci şi cu vocaţie, adevărat exemplu pentru cei mai tineri. A fost iubit şi stimat. După revoluţie, a scris în numeroase publicaţii: Timpul, Noul val, 24 de ore, P(r)ostul mare, răspunzând mereu cu interes şi iubire faţă de cuvântul scris. Presa scrisă din Banat îi datorează multe. A avut funcţii de conducere şi a format generaţii întregi de gazetari. Mulţi îi datorează cariera lor. Eu am fost unul dintre ei şi memoria lui nea Colea am s-o păstrez mereu, îndatorat. Absolvent de filozofie şi sociologie, a fost mereu un conviv plăcut şi consistent în consideraţii, indiferent de tema abordată. Bun coleg, prietenos, tot timpul cu zâmbetul pe buze, ştia întotdeauna să pună capăt unui conflict sau unei nepotriviri de idei între doi sau mai mulţi colegi. Nea Colea a scris şi literatură, în special poezie, pe care a publicat-o periodic, dar, din păcate, nu a editat o carte, pe care o merita, fără îndoială. Poate acum, cei doi băieţi ai săi vor încredinţa manuscrisele rămase de la nea Colea unei edituri, pentru a putea fi pregătit pentru tipar un volum de versuri. Nu a deranjat niciodată pe nimeni, nu a fost un tip conflictual, un om pe care să nu te poţi baza. Şi-a făcut mereu datoria, fericit că poate fi prezent într-o meserie pe care a iubit-o nespus. Acum, nea Colea a trecut în lumea celor drepţi, condus pe ultimul drum de membrii îndureraţi ai familiei, numeroşi colegi, prieteni. Doi băieţi şi un nepot, pe care l-a iubit nespus, reprezintă averea pe care o lasă în urmă nea Colea. Şi un întreg tezaur publicistic. Un om, un gazetar, o amintire veşnică. Sincere condoleanţe familiei! Dumnezeu să-l odihnească!