„Ne dorim să trăim și noi Via Transilvanica!” – Apă și talpă, proiectat la Timișoara într-o versiune adaptată pentru toți

Filmul documentar „Apă și talpă” a fost prezentat în Timișoara, la Cinema Studio, cu descriere audio pentru persoanele nevăzătoare. Un pas concret spre incluziune, în care toți spectatorii au avut acces la aceeași experiență de film.

Duminică, la Cinema Studio din Timișoara, documentarul „Apă și talpă”, realizat de Lucian Mircu și Mircea Gherase, a fost proiectat pentru prima dată în versiune accesibilă persoanelor cu deficiențe de vedere. Toți au urmărit același film, unii cu ochii, alții ascultând povestea spusă în cuvinte.

Ideea a pornit la premiera documentarului, în noiembrie anul trecut, când patru tineri nevăzători, între care trei studenți, au spus că își doresc să călătorească pe Via Transilvanica și să vadă filmul accesibilizat.

„Apă și talpă” urmărește călătoria a nouă sportivi care traversează România în alergare, de la Putna la Drobeta, în 25 de zile. Un drum de 1.400 de kilometri pe Via Transilvanica, un traseu care leagă nordul de sud, prin păduri, sate și oameni cu povești.

„Descrierea narativă te ajută să trăiești filmul, nu doar să-l auzi”

Pentru Simona Smultea, co-președintă a Asociației Ceva de Spus, proiecția a însemnat mai mult decât vizionarea unui film. „Ne bucurăm că sunt din ce în ce mai mulți nevăzători care se implică și își doresc să participe la astfel de evenimente”, a spus Simona.

Simona a folosit aplicația specială MovieReading. Prin căști, o voce îi povestea ce se întâmplă în film, pas cu pas.

„Descrierea narativă e foarte utilă. Când într-un film e o pauză în care nu se aude nimic, îți dai seama că se întâmplă ceva și tu nu ai idee ce. Acum nu mai trebuie să întrebi. Vocea îți spune: «a luat cana de pe masă», «i-a dat o scrisoare». Detalii care contează enorm ca să înțelegi toată acțiunea”, ne-a explicat Simona. „Am fost în drumeții. Am fost și pe munte, ultimul a fost Parâng. De abia aștept să mai fac și altele, dar am nevoie de oameni care să mă însoțească. E important să ai oameni faini în jurul tău care să te sprijine, care să fie alături de tine”, a mai completat ea.

În sală, alături de publicul general, s-au aflat persoane nevăzătoare nu doar din Timișoara, ci și Bistrița sau București. Unii dintre ei au trăit o premieră personală.

„Pentru mine a fost prima vizionare de film accesibilizat și m-a captivat”, a spus Adrian Tamaș, membru al Asociației Rodo din Bistrița. „Informațiile audio creează o experiență completă. Așa putem ajunge la lucruri la care altfel ajung doar ceilalți”, a explicat el.

Adrian este primul nevăzător care a parcurs 490 km din Via Transilvanica în nouă zile, pe o bicicletă tandem. „În 2023 am fost într-o fază de limite mentale, dar am reușit să le depășesc susținut de colegii mei din Rodo. (…) Care e sensul, de ce facem asta? Fiecare ne găsim câte un sens. Și e important să îl găsim, chiar dacă mai târziu, nu e dramatic, nu e imposibil. Dar trebuie căutat și găsit.”, a mai spus el.

„Am înțeles lucrurile mici. Și asta a dat sens”

Corina Ciunae, Mădălin Grădinaru și Ariana Pero sunt cei trei studenți care au propus accesibilizarea filmului. Au fost și ei în sală.

„Am văzut filmul prima dată neaccesibilizat. Am fost impresionată de sunet, am putut să înțeleg în foarte mare parte ce s-a întâmplat bazându-mă pe sunet, ceea ce se întâmplă foarte rar. Acum am avut informații în plus, foarte valoroase, despre unde au fost sportivii pe traseu și tot ce s-a întâmplat. M-a ajutat să am o imagine de ansamblu a traseului parcurs”, a spus Corina.

„De data asta am înțeles și mai bine, chiar și lucrurile mici, care par banale, dar care au dat și mai mult sens filmului.”, a completat Ariana. „Ne bucurăm că s-a realizat. E un pas important.”, a adăugat Mădălin.

Constantin Cristache, profesor nevăzător la Liceul Special „Iris” din Timișoara, care ajută și la accesibilizarea spectacolelor, a spus că filmul l-a inspirat puternic.

„Am urmărit peste 20 de filme accesibilizate. Dar acest film este printre puținele documentare. Mi-ar fi plăcut să știu exact pe unde suntem, din punct de vedere geografic, pentru că traseul acesta este într-adevăr fantastic. Eu aș vrea să parcurg Via măcar până la Deva sau Sighișoara, fie pe picioare, fie cu bicicleta. Tocmai m-am întors dintr-o drumeție de 20 de kilometri din Italia, ca să vedeți cum se leagă lucrurile.”, a spus Costi la finalul proiecției.

„Am plutit jumătate de an după Via”

Eva Hochbauer, singura femeie din echipa celor 9 sportivi care au traversat România pe jos în 25 de zile, a fost și ea în sală. „Am avut o perioadă foarte lungă după Via, de jumătate de an, în care parcă am plutit. Am conștientizat multe lucruri pe care le văzusem înainte, le descoperisem la 30 de ani, despre oameni, că nu sunt neapărat ce par. Nu a fost ușor cu băieții, eu vorbesc foarte mult, nu prea aveam cu cine să povestesc.”, a spus Eva.

Despre accesibilizarea filmului, Eva e fermă: „În special filmele cu natură cred eu că ar trebui accesibilizate. Și din când în când poate cele cu acțiune, că dramă cred că avem cu toții în viață, poate nu ar trebui așa detaliată. Prin Ceau, Cinema! am prins și eu mai mult drag de filme. Dacă stau și mă gândesc ce fain m-am bucurat eu, ar fi super fain să se bucure și altcineva de niște descrieri. Eu nu mă pricep neapărat să descriu, dar cineva care știe să ofere detaliile potrivite unui cadru cu natură… mi se pare formidabil.”

Filmele ar trebui să fie pentru toți, nu doar pentru unii

Lucian Mircu, co-regizorul documentarului, a moderat discuția de după film.

„Normalitatea ar fi ca toate filmele, pe cât posibil, să fie accesibilizate, să aibă aceste descrieri audio, să poată fi savurate și de persoane cu abilități diferite de văz și auz. Se deschide, astfel, filmul și către o altă categorie de public, căci asta e ideea, să ajungă la cât mai mulți oameni. Încă sunt lucruri care se pot îmbunătăți – ar trebui implicate persoanele nevăzătoare care vor și pot să ofere consiliere în accesibilizarea filmului, pentru că ele știu cel mai bine ce au nevoie – dar am început, asta e cel mai important.”, a declarat Lucian.

După un an și jumătate de montaj, din peste 100 de ore de filmare, echipa și-a dorit „un film care să motiveze cât mai multă lume să iasă afară, să facă mișcare, să schimbe puțin stilul de viață.”

„Fiind în sală acum, mi-am dat seama că da, cred că e un drept fundamental pentru fiecare persoană nevăzătoare să poată să urmărească, să asculte orice film își dorește. Și cumva mi s-au deschis ochii cu această experiență. Nu mă așteptam să am revelația asta, dar cred că munca pe care a făcut-o Lucian și toți cei care l-au ajutat merită aprecierile noastre.”, a declarat Mircea Gherase, și el co-regizor al filmului.

Proiecția de la Cinema Studio a fost organizată de Asociația Marele Ecran și Ceau, Cinema!, în parteneriat cu Asociația Rodo și Cartea Călătoare. Un pas spre o normalitate în care lucrurile nu mai sunt făcute doar de formă.

„Putem face România mai accesibilă încercând să fim atenți la ceilalți din jurul nostru. Cred că de aici ar trebui să începem, să ne punem puțin și în locul lor. Poate să închidem ochii și chiar să încercăm o descriere audio, dacă se poate, și acasă. Să înțelegem cât de important e să avem acces la aceleași lucruri, toți. Adică incluziunea să nu fie un lucru care doar sună bine și e bifat pe o listă, ci adevărată, reală. Uite, a fost o demonstrație în seara asta la Cinema Studio: am putut să vedem toți împreună un film, indiferent de abilitățile noastre”, a conchis Lucian Mircu.

(Foto: Marele Ecran)

• Tweet
• Pin It