Muc cel mic, la munte și (mai nou) la mare

victor nafiru 1 of 1 620x400

Muc cel mic, cel mai de zâmbăreț și mai șugubăț dintre românii care au avut norocul să-i fie contemporani, s-a trezit într-o bună dimineață și a plecat la mare, să vadă cu ochii lui cum arată vila lu’ Ceaușescu de la Neptun. Fără bodyguarzi, că se luase după sondajele care îl dădeau cel mai iubit dintre foștii și actualii politicieni, doar el cu doi consilieri, plus șoferul.

Cine l-ar fi întâlnit pe stradă ori faleză, n-ar fi zis că e chiar el, Muc cel mic. Pantaloni scurți, colorați, cumpărați de la „Ieftinica”, un tricou alb, simplu, o pălărioară de sub care se vedeau cârlionții negri, și asta tot albă, ochelari de soare cumpărați de la tarabele ălora de la bâlci, și șlapi de gumă, tip „Flip flops”, la 24 de lei și 70 de bani bucata, de la prăvălia chinezească, colț cu Cotroceniul. Să-l scuipi să nu se deoache, la cât de fercheș arăta.

Înainte de plecare și-a burdușit portbagajul mașinii cu de toate că, vorba lui: „Am auzit că de când Ilie al meu de la guvern a mărit TVA, totul s-a scumpit. Și dacă s-au scumpit, de ce să cheltui banii la mare pe toate prostiile, când pot să iau de acasă una, alta?”.

Așa că a pus cu el un bax de apă plată, unul de minerală, altul de suc (astea rămăseseră din campania electorală), două rachete pentru badminton (asta ca să-i demonstreze că nu numai Iohannis știe să joace tenis), sandvișurile pregătite de cu seară, alea cu pateu de gâscă și castraveți murați, șahul, tablele, cărțile de joc pentru șeptic, „66”, „cruce”, Păcălici și Popa prostu’, plus un caiet de dictando, în care să țină un fel de jurnal de vacanță. Mă rog, cam tot ce e nevoie într-o astfel de împrejurare. Dar n-a ajuns să iasă pe poarta palatului, că și-a adus aminte că uitase găletușa, lopățica și toate celelalte jucărioare fără de care șederea la mare ar fi fost plictisitoare. Și după ce s-a asigurat că nu-i mai lipsea nimic din portbagaj, au plecat la drum, fără antemergători, motocicliști și alți SPP-iști. Doar el, consilierii și șoferul.

Muc cel mic îi calcă pe urme lu’ Iohann. Mic și neastâmpărat. Din trei luni la noul loc de muncă, o lună a fost plecat în concediu. Mă rog, în vacanțe, cum se spune acum. Ba pe cărări de munte, cu rucsacul și copilul în spinare, ba pe la Chișinău, la prietena sa Maia, ba la mănăstire să se reculeagă la moaște, ba la o nuntă. Acum la mare!

La Cotroceni, din două luni, două săptămâni i-au fost necesare să se obișnuiască cu oamenii, cu curtea și grădina palatului, când a murit Iliescu a stat trei zile ascuns, alte două zile a fost plecat la nu știu ce cumetrie. Sâmbetele și duminicile, opt la un loc, nu le mai punem la socoteală, ci doar ne întrebăm câte zile a muncit, efectiv, Muc cel mic în folosul națiunii și poporului care la ales?

/** clever pariuri **/ /** sfarsit clever **/