Ministrul nu e și el om? Este, cum să nu!

Bă, Gogule, ce ți-e și cu ziariștii ăștia! Cu unii, nu cu toți. Când n-au subiecte, așa cum se întâmplă acum, înainte de sărbători, scormonesc trecutul, se dau după bârfe, fac pe dracu-n patru și nu se lasă până nu scot un subiect cât de cât interesant. La nevoie, fac conexiuni, caută momentul ăla în care cineva te-a luat din anonimat și te-a făcut om. Cum e exemplul lui Daniel Constantin, ministru în două rânduri, fost vicepremier, bașca copreședinte ALDE.

„Ăsta nu-i tipul ăla șters pe care l-a inventat varanul de Dan Voiculescu într-o după-amiază în care se plictisea de moarte?” Bă, Gogule, tu pari cumva când mă uit la tine, dar văd că nu ești chiar așa. Faci pe prostu’, dar nu ești. Da, bă, el e, ministru onest, și la Agricultură, dar și la Mediu. Ei, acuma și tu: ce are Mediul cu Agricultura? Are, cum să nu aibă. În primul și în primul rând, amândouă ministerele sunt legate de natură, de mediu, de aer, de soare, de iarbă verde, râuri și așa mai departe. Dar nu asta e important, ci, repet, onestitatea lu’ Daniel. La început părea sărac, sărac. Bine, nu chiar lipit pământului, dar sărac pe lângă colegii săi din PC, ALDE și coaliția cu PSD.

Copil liniștit, care își vedea de treaba lui, cu mult bun-simț, n-am auzit niciodată să fi jignit pe cineva, saluta pe toată lumea, cu o declarație de avere de bugetar rupt în cur. Da, bă, Gogule, taman de el s-or găsit ziariștii să se lege? Cică și-o cumpărat și el o căsuță (căsuță în comparație cu viloacele altora) cu vreo 450 și ceva de mii de lei, de parcă miniștrii și politicienii n-ar fi și ei oameni să-și dorească o căsuță cu zorele la ferestre. Că de unde a avut bani, că în declarația de avere căsuța asta nu era trecută. Ete, fleoșc. Ce întrebare e și asta? Din datoriile făcute la bănci, din iaurturile pe care le mânca dimineața, la prânz și seara, din te miri ce donații, o mai fi vândut nu știu ce acareturi pe care le-a avut la țară, de la prietenii care la nevoie se cunosc. Parcă-l văd pe varanul de Voiculescu scoțând din buzunarul pantalonului o mână de euroi. Aproape 300 de mii: „Ia de aici, Dani, să ai și tu de buzunar. De cheltuială, că, vorba aia, cine știe când vei avea vreodată nevoie de ei.” Ce erau 300 de mii de euro pentru Voiculescu? Un mizilic. „Lasă, mi-i dai tu când poți, că nu stau eu în banii ăștia!”. Uite așa a pus ban pe ban și când să zică și el „Doamne Ajută!”, au sărit ziariștii pe el să-l sfâșie, nu alta. Cică ar fi luat și un credit pe firmă, de vreo 1,8 milioane de lei, în condițiile în care firma avea un singur angajat și un capital social de numai 200 de lei. Ei, și? Parcă ar fi singurul care a făcut șmecheria asta.

„Da, dar legea e lege pentru toți.” Lasă-mă, Gogule, cu legea ta cu tot! Păi unde o fost, bă, legea când unii or distrus Herculanele, ca să dau un exemplu? Sau când alții și-au cumpărat o insulă? Ne legăm de amărâtul ăsta că o fraierit banca de și-o luat un credit. Și asta doar că ziariștii n-aveau subiect de breaking news. Dar noroc cu Bădălău. Mare noroc că l-or trimis ăștia după gratii, altfel în capul lu’ Daniel ar fi continuat să se spargă toate oalele guvernărilor de până acum. Și pentru ce? Pentru o amărâtă de căsuță de 450 mii de euro!

• Tweet
• Pin It