Mihail Neamțu, candidat PMP Timiș la Camera Deputaților: „Mai trebuie să și iubim țara asta. Este foarte important să iubești România, dacă vrei și să o reprezinți”

Scriitorul Mihail Neamțu deschide lista PMP Timiș pentru Camera Deputaților. În vârstă de 42 de ani, Mihail Neamțu a declarat că unul dintre lucrurile pentru care va milita, în calitate de parlamentar, este realizarea unui Muzeu al Dictaturii Comuniste la Timișoara. Un alt obiectiv al său este introducerea, în curricula școlară, a orelor de lectură, dedicate marilor clasici. Mai multe despre candidatul PMP Timiș la Camera Deputaților aflați din interviul următor.

Cum v-ați descrie, domnule Mihail Neamțu, în câteva cuvinte?

Ca pe un om al cărții. Sunt un iubitor de carte. Mama mea a terminat Literele la Timișoara, iar tatăl meu a făcut Facultatea de Automatică tot în orașul de pe Bega. Pasiunea mea este cunoașterea. Aș dori ca milioane de copii din România să se trezească în fiecare dimineață cu bucuria de a descoperi ceva nou: geografie, matematică, fizică, legile biologiei. Tot ceea ce înseamnă universul acesta infinit, pe care l-a creat Dumnezeu, merită descoperit cu instrumentul cel mai de preț – mintea. Mintea a fost un dar pe care noi, oamenii l-am primit și pe care se cuvine să îl folosim. Dacă o țară folosește această resursă inteligentă, atunci această țară ajunge la prosperitate. Japonia, o națiune fără acces la resurse naturale, aur, gaze sau petrol a reușit să ajungă în primele economii ale globului. Asta înseamnă că inteligența este cea mai mare resursă și este mina de aur încă insuficient exploatată la noi în țară.

Cine v-a insuflat iubirea/apropierea de politică?

În anii ’90 au existat niște personaje, astăzi dispărute, care veneau parcă din altă lume și cel mai important om pe care l-am cunoscut a fost probabil Ion Rațiu, un țărănist, un gentleman, un domn care avea pasiunea ardelenească pentru pământul natal, al României. Pe lângă Ion Rațiu, am cunoscut alte personalități din galeria aceasta de creștini democrați, care merită redescoperită. O altă personalitate este Ioan Alexandru, prieten cu Petru Dugulescu, un timișorean foarte iubit în anii ’90 și de asemenea, Corneliu Coposu. Aceste personalități, împreună cu tatăl meu, m-au făcut să înțeleg că politica schimbă viața comunității și este responsabilă pentru ameliorarea condiției omului de rând. Omul obișnuit are nevoie de condiții de evoluție în societate. Dacă vrei să își trimiți copilul să învețe un instrument muzical, are șapte, opt ani și tu nu ai bani, atunci ar trebui să găsești un liceu unde aceste instrumente sunt prezente. Dacă nu ai nici bani în buzunar și nici liceu, se poate pierde un imens talent. Se poate pierde un George Enescu. Și întrebarea este: câți George Enescu s-au născut pe acest pământ de la finele secolului al XIX-lea și nu s-au împlinit pentru că părinții nu aveau bani pentru o vioară? câți copii s-au născut cu un geniu, cu o chemare, cu un talent și doar pentru că sărăcia nu le-a permis, nu au ajuns departe? Probabil că vorbim de milioane de copii care s-au născut în România și care puteau să aibă șansa unui triumf intelectual artistic, moral, spiritual, dar din păcate mulți s-au dus să culeagă căpșuni. Nu spune nimeni că e rău să culegi căpșuni, dar nu e pe linia talentului cu care te-ai născut.

La momentul la care v-ați anunțat candidatura pentru Camera Deputaților, din partea PMP Timiș, pe pagina de Facebook, ați spus: „vreau să reprezint națiunea română și în mod particular bănățenii, Timișoara și apoi timișenii. Aș dori să fie reprezentați cu cinste de subsemnatul Mihail Neamțu” Ce vă leagă de Timișoara, de județul Timiș, de Banat?

Locul de naștere este un accident și valorile sunt o alegere. Eu trebuia să mă nasc în Timișoara, dar Partidul Comunist, după cum știți, deporta tinerii, absolvenți de facultate, acolo unde doreau să construiască socialismul. În anii ‘70, părinții mei au fost obligați să părăsească Timișoara și eu am fost obligat să mă nasc, ca să spun așa, pe drum, la Făgăraș. Dar ceea ce mă leagă de Timișoara este mai mult decât un accident. Mă leagă dragostea cea dintâi. La câteva zile după căderea Comunismului, tatăl meu a coborât în stradă ca luptător al rezistenței anti-comuniste la Arad și noi am crescut cu imaginea Timișoarei în suflet zi, de zi. Nu este nicio exagerare. Începând cu 16 decembrie 1989, noi primeam știri legate de ceea ce se întâmplă la Timișoara și dragostea mea a fost pentru vecie legată de acest oraș care a dat primele jertfe. Aici am înțeles ce înseamnă libertatea. Mă leagă de Timișoara debutul meu literar. Eu am tipărit primul meu text științific în 1997 sub îndrumarea Mitropolitului Nicolae Corneanu care era un specialist în epoca bisericii primare. Am avut privilegiul să primesc o scrisoare de la Nicolae Corneanu și ulterior să îmi apară un articol despre idoli și icoană, despre iubire și melancolie în Altarul Banatului, o revistă pe care o coordona un prieten. Pe lângă toate aceste activități academice și culturale, mă leagă de Timișoara faptul că aici am o proprietate în județ, de mai bine de 12 ani. Am cumpărat o căsuță țărănească și de asemenea, fratele și nepoții mei stau în Timișoara. Trăiesc cu jumătate din familie în Timișoara.

Tot atunci spuneați și că acest anunț al candidaturii este cel mai important moment din punct de vedere politic. Vă rog să ne explicați de ce.

Până acum, pot să spun că mai mult am tatonat zona aceasta. Adică nu am asumat o candidatură cu o miză atât de mare. Sunt totuși cel care deschide lista pentru un partid. Atunci înseamnă că ai atins maturitatea care trebuie validată electoral și am sentimentul că am o mare răspundere față de colegii mei, față de echipă: Ligia Dugulescu, Cosmin Cionca, Radu Negrilă, Ovidiu Popa. Sunt oameni minunați. Nu mai vorbesc de Raluca Popescu care luptă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, Doru Rusu, un inginer care lucrează și în Nigeria. Oamenii minunați pe care îi avem pe listă și care mă privesc cu încredere. Am obligația să le confirm așteptările.

Care sunt valorile care vă leagă de Partidul Mișcarea Populară?

Libertatea. În acest partid am libertatea de a spune ceea ce cred, de a gândi onest, nu mi s-a impus să spun lucruri pe care nu le cred, iar acest lucru este foarte important pentru un om politic. Unii aleg un partid mare în care au certitudinea că vor câștiga un post. Am preferat să merg acolo unde este mai greu, alături de niște tineri, pentru că acest partid este format din foarte mulți tinei, iar acest lucru trebuie să devină cunoscut. Am preferat să construiesc o platformă creștin-democrată de care România are acum mare, mare nevoie. Lumea uită, dar Europa a fost prosperă și de invidiat. În anii ‘60, Europa era un miracol al păcii și al prosperității. Europa nu cunoștea aceste forme de violență stradală pentru că familiile erau puternice și stabile, duminica oamenii mergeau la biserică, oamenii se raportau la Dumnezeu fără rușine, liderii Europei erau oameni credincioși. Aveau o decență care îmi amintește de Regele Mihai. Regele Mihai a făcut parte din această generație, a fost și ctitorul Catedralei din Timișoara. El a venit în România după ‘89, a fost alungat și a murit în Elveția, în exil, la 97 de ani. Toate aceste figuri ale creștin-democrației europene nu trebuie uitate. Mi se pare esențial ca un copil să crească cu modele. Ce modele prezentăm noi tinerilor astăzi? Niște maneliști? Niște femei dezbrăcate care își plâng amorul pe la televizor? Asta e tot? Viața nu mai înseamnă și sacrificiu și slujirea aproapelui? În Occident s-au distrus biserici, au luat foc tot soiul de statui. Mă tem că nu e în regulă să fim conduși de tot soiul de oameni fără educație. Mă uit la această tânără generație de politicieni fără studii. Unii dintre ei se laudă că nu au făcut facultate. Primul loc la Senat de la USR-PLUS Timiș este un băiat care nu a terminat doi ani de facultate. În sinceritatea lui, el crede că ne poate reprezenta. El însă uită că reprezintă o națiune. Poate ție îți este suficient să ai doar doi ani de facultate, dar națiunii nu îi este suficient pentru că națiunea română are nevoie de reprezentanți, de modele. Vine o delegație din Germania și tu trebuie să ai o cultură generală și să știi cine a fost Johann Wolfgang Goethe sau cine au fost intelectualii Germaniei. Și tu habar nu ai, ești praf, dar ești senator. Unul nu a terminat liceul, altul nu a terminat facultatea, altul zice că a terminat-o, dar de fapt a fost exmatriculat, altul zice că a făcut facultatea, dar în zece ani, altul zice că a făcut masteratul, dar de la distanță. Băieții ăștia vor să fie salvatorii poporului, dar nu s-a mai pomenit așa ceva. S-a scremut un munte și a ieșit un șoricel. Cam așa arată oamenii care vin pe culoarul USR și care ne cer votul. Nu spun că Mișcarea Populară este perfectă. Poate sunt oameni care nu au studii, dar nu au aroganța aceasta de a spune că sunt salvatori de neam și țară. În schimb, respectă foarte mult existența studiilor.

Care ar fi primul lucru pentru care veți milita din Parlamentul României, în calitate de deputat de Timiș? Vorbeați de realizarea unui muzeu al dictaturii, în Timișoara. Ce mai vedeți prioritar pentru orașul Revoluției?

Îmi doresc foarte mult, pe lângă Muzeul Revoluției care să fie nu doar un Muzeu al Revoluției, ci un Muzeu al Dictaturii Comuniste. Atunci când te vizitează cineva din Olanda sau Italia te întreabă: care este povestea orașului? ce s-a întâmplat aici? să știți că nu prea avem multe să le arătăm în termen de spații memoriale sau muzee. Se poate vorbi de un Muzeu de Artă Silviu Oravitzan. Suntem într-o procedură avansată de planificare a acestui proiect. Am putea avea un film dedicat lui Eugeniu de Savoya. Dacă aș fi ministrul Culturii aș realiza un film cu cel care a eliberat Timișoara de otomani. A fost o încleștare pe viață și pe moarte. S-au hotărât destinele a milioane de oameni. La Timișoara a fost o bătălie în 1716 care ne-a dat o altă direcție europeană. Noi, în Timișoara, ne-am eliberat de otomani cu peste 150 de ani înainte de a fi eliberată Țara Românească și Regatul României. Banatul a fost fruncea în multe privințe, dar mai ales în actele acestea istorice. Ne-am eliberat de otomani primii, ne-am eliberat de comuniști primii. Avem o poveste de spus. Pe plan național, vreau să introduc în școală ora de lectură obligatorie. Eu cred că foarte puțini copii mai stau astăzi să citească, timp de o oră, o carte. Și aș vrea să existe o oră de lectură, dedicată marilor clasici, de la Biblie până la Dostoievski, mari poeți să fie citiți cu voce tare, timp de o oră. Acest lucru trebuie să devină o practică. În planul gospodăresc, planul nostru este să aducem gazele naturale în toate gospodăriile din județul Timiș, care din păcate nu încălzesc casele noastre. Avem gaze naturale în Podișul Transilvaniei, la Marea Neagră. E păcat de Dumnezeu să nu folosim darul pe care l-am primit.

De ce ați fi un deputat mai bun decât cei care se regăsesc pe listele altor partide politice?

Eu cred că sunt oameni buni în multe partide, dar cred că există un imperativ al momentului – 2023, anul culturii. Este anul Capitalei Culturale. Timișoara va reprezenta întreaga Europă. Și trebuie să avem oameni de cultură care înțeleg, prezintă și promovează această identitate culturală a Timișoarei. Este nevoie de oameni care știu câteva limbi străine, care nu se pierd când vine vorba de arhitectură, de istorie, de literatură, de filosofie, de teologie. Dragostea mea este cartea. Suntem în orașul lui Șerban Foarță, în orașul lui Marcel Tolcea, al lui Mircea Mihăieș și nu mai spun că suntem în orașul lui Herta Müller. Asta este o noțiune care scapă tuturor candidaților. Această dimensiune culturală, istorică și literară lipește aproape cu desăvârșire. Asta nu înseamnă că nu avem nevoie de specialiști în infrastructură. Nu strică niciun IT-ist, dar acum doar pentru că un IT-ist este un USR-ist zelos el nu trebuie să aibă în grijă soarta culturii timișorene. Fiecare trebuie să își știe lungul nasului, iar românii trebuie să cunoască mai bine Mișcarea Populară pentru a cunoaște mai bine calitățile celor care pot să îi reprezinte. Mă gândesc la Ligia Dugulescu, o ființă care are 100 de copii care îi spun mama, s-a îngrijit de soarta lor. Sunt copii care au fost abandonați de părinți, care au suferit din pricina abandonului școlar. Pe de altă parte, mă gândesc la un geniu de talia lui Radu Negrilă, care ar putea fi oricând un ministru al Educației. De ce nu ne punem nădejdea în oameni cu o foarte bună pregătire, cu credință, cu sensibilitate? Între un om care a terminat nu doar doctoratul, ci și studii postdoctorale și unul care nu a reușit să termine doi ani de facultate, diferența este ca între unul care nu a știut să alerge 100 de metri, dar ar vrea să fie maratonist. Nu merge. Nu merge ca un maratonist să fie judecat de unul care nu a alergat 100 de metri.

Ce semnifică „Let’s make Romania great again”?

Chiar dacă suntem bănățeni sau ardeleni, nu trebuie să uităm că România nu este întreagă, nu este măreață. Să facem România măreață din nou înseamnă să nu uităm de Bucovina de Nord și să nu uităm de Basarabia. Basarabia aparține de România și Mișcarea Populară este un partid care nu își uită semenii de peste Prut. Pentru mine, conștiința națională este dincolo de cea regională. Orice om care vorbește românește este fratele meu. Eu am obligația de a lupta față de orice român care dorește să facă parte din România. Caut să lupt, să îi reprezint. Astăzi, numărul de oameni care își doresc unirea este mai mare decât acum 25 de ani. Asta înseamnă că încet, încet ne descoperim rădăcinile comune și avem un vis comun.

Aveți mentori între oamenii politici din țară? Dar din străinătate?

Am dat deja câteva nume, dar cred că Corneliu Coposu rămâne o figură care pentru mine înseamnă, în primul rând, decență. Gândiți-vă câți dintre noi ar putea să facă așa ceva? Vorbim de Covid și 10 zile petrecute în spital ni se par grele, 14 zile ni se par un coșmar. Corneliu Coposu a fost un personaj care a stat 17 ani în închisoare. Nu un an, nu trei, nu cinci, ci 17! Pentru că a refuzat să își trădeze crezul. A refuzat să vorbească urât despre mentorul său Iuliu Maniu. Gândiți-vă la Eftimie Murgu, un bănățean de mare excepție, era băgat la închisoare la Pesta, Budapesta de astăzi, pentru că el credea că românii au nevoie de o țară, un popor care are nevoie de o țară. Sub domnia austriecilor, ortodocși români din Banat au fost foarte persecutați. Eftimie Murgu a spus, alături de alți bănățeni, că ni se cuvine și nouă să avem o țară, iar pentru asta a făcut închisoare. Este un model pentru mine. Traian Lalescu, de pildă, eram tânăr de 10 ani și Traian Lalescu a fost părintele Politehnicii din Timișoara, dar și deputat de Caransebeș. Dar în orice caz, gândiți-vă ce oameni am avut. Un membru al Academiei Române, ca Traian Lalescu, versus un om care nu a terminat facultatea. Ce s-a întâmplat cu România de și-a pierdut aprecierea pentru valori?

Care credeți că ar trebui să fie principalele calități ale unui politician autentic?

Curajul propriilor sale opinii. Să spună lucruri în care crede și chiar dacă spune lucruri care nu sunt apreciate pe moment, să aibă această îndrăzneală de a nu ascunde ceea ce simte și ceea ce gândește în intimitatea sa. Apoi, aș spune aplecarea spre dialog și spre compromis. Nu sunt un om care crede că vreodată trebuie să faci rabat de la valori. Compromis în sensul acceptării unui punct de vedere diferit față de al tău. Acceptării faptului că sunt oameni care gândesc diferit decât tine și cu care trebuie să faci lucruri. Nu poți să crezi că viața și lumea începe și se termină cu tine. Dialogul, discuția prietenoasă cu cei care au alte ideologii față de tine este o chestiune foarte importantă. Anduranță. Se spune că rezistența fizică este o calitate subestimată în cazul politicienilor. Da, un politician care vrea cu adevărat să îi reprezinte pe timișoreni trebuie să urce în avion dimineața, la prima oră, să aibă primele întâlniri la ora 8.00, să aibă o zi plină, un politician trebuie să poată duce 14, 16 ore pe zi de muncă. Toate aceste lucruri sunt esențiale. Mai trebuie să și iubim țara asta. Nu cred că funcționează dacă îi spui unui copil vezi că ești murdar, vezi că ești urât. Trebuie să îi spui și lucruri frumoase, să îi spui o poveste. E atât de important să iubim România, să îi oferim un proiect: dragă țară, peste 20 de ani aici te-aș vedea. Și cred că această capacitate de a iubi înseamnă și a avea o anumită imaginație. Fiecare țară are un specific al ei, are o frumusețe specială. De ce România nu și-ar gândi proiectul acesta de identitate? Este foarte important să iubești România, dacă vrei și să o reprezinți.

(Comandat de PMP Timiș. Executat de SC Banat mall Publimedia SRL. Cod mandatar financiar: 11200012)

• Tweet
• Pin It