
La 36 de ani de la înființare, Memorialul Revoluției din Timișoara rămâne unul dintre cele mai importante spații de memorie ale României postcomuniste. Cu un patrimoniu impresionant, dar cu resurse financiare limitate, instituția funcționează la limită, într-un context în care, spune președintele acesteia, statul tratează cultura „la capătul cozii”.
La Interviurile Express, Gino Rado vorbește despre trecutul, prezentul și viitorul Memorialului, dar și despre riscul real ca istoria Revoluției din 1989 să fie uitată.
Memorialul adăpostește mii de mărturii despre Revoluție: documente, interviuri de istorie orală, fotografii și obiecte personale ale victimelor și participanților. „Inclusiv hainele celor care au murit, gloanțe, echipament militar și steaguri originale care au fost în stradă în decembrie 1989.”, a declarat Gino Rado la Interviurile Express. Cu toate acestea, „încă sunt mulți timișoreni care nu știu de existența Memorialului”, a mai spus președintele instituției.
Memorialul funcționează cu aproximativ 200.000 de euro, în condițiile în care „o chilie de pe Muntele Athos a primit un milion de euro pe an de la statul român”, spune Gino Rado. „Asta arată ce valoare se dă istoriei noastre recente.”
Președintele Memorialului a mai vorbit despre miza instituției, despre vulnerabilitatea societății în fața manipulării, despre rolul Memorialului într-un posibil viitor Muzeu al Revoluției și despre pericolul real ca, fără memorie și fără investiție în adevăr, lecțiile lui decembrie 1989 să fie pierdute.
26 aprilie 1990 – Este înființat Memorialul Revoluției, cu scopul de a onora eroii căzuți în Revoluția din decembrie 1989
Anii 1990–2000 – Devine treptat un centru de cercetare și educație despre Revoluție și perioada comunistă
2000 – Este declarat ansamblu de interes național
2011 – Obține statutul de asociație de utilitate publică
2019 – Primește Ordinul „Meritul Cultural” în grad de Cavaler, acordat de președintele României, Klaus Iohannis.