Matei Vișniec: un norocos pasionat de idioții utili!

Ciclul de conferințe organizat de UVT a adus încă un nume celebru: Matei Vișniec scriitorul, jurnalistul, dramaturgul și poetul…

Cine a fost la conferința lui Matei Vișniec a avut ocazia să vadă un om care a trăit sub semnul norocului. Și să înțeleagă că celebritatea lui a fost, mai înainte de toate, o datorie. Căci toate păreau a i se potrivi și să-l împingă într-o anumită direcție, încă de la început. A ajuns la Paris atunci când trebuia, la momentul cel mai potrivit, în 26 ianuarie 1987. Iar apoi a făcut ceea ce trebuia, adică a început să pună și el niște pietricele la construcția perpetuă a Parisului.

Acum, a-l vedea pe Vișniec la Timișoara, pentru noi a fost un privilegiu.

Iar cine crede că prin prelegerea pe care ne-a ținut-o, Matei Vișniec, fiindcă el știe, ne-a spus și nouă ce trebuie să facem ca Europa să meargă mai departe, s-a înșelat cu siguranță! Astfel, asemănînd-o cu un automobil, ca Europa să iasă victorioasă din toate încercările la care este supusă ar trebui să i se facă niște reparații: la volan, la pedala de accelerație și la frână! Și cu asta am spus totul…

Și de ce ar fi Matei Vișniec cel chemat să ne spună nouă cam cum este cu relația asta dintre Est și Vest? Pentru că după 32 de ani de jurnalism la Radio France Internațional, după ce a locuit 37 de ani la Paris, după ce a fost mereu ca un pendul între România și Franța, sau dacă vreți între Est și Vest, după ce a scris cât a scris și este un autor rarisim căruia încă din timpul vieții un teatru îi poartă numele, ei bine, deși noi credem că știe și merită să-l ascultăm, fiind cea mai potrivită persoană să ne răspundă și să ne dea soluții, Matei Vișniec măturisește despre sine: „Să știți că eu nu sunt decât un observator trist al unor realități, atâta tot!”

Observațiile lui Matei Vișniec

Mă opresc la câteva dintre ideile, observațiile și propunerile lui Matei Vișniec. Un celebru, cum zicea moderatorul conferinței, profesorul Mircea Mihăieș. Iar ceea ce se întâmplă la universitatea este chiar fascinant. Ciclul de conferințe „La UVT cultura este capitală” ar trebi să primească o dimensiune eternă.

Visăm la o „Entente Cordiale” europeană

„Entente Cordiale” este denumirea dată unei serii de acorduri între Franța și Anglia de la începutul secolului XX. Aceste acorduri au fost înțelegeri comerciale și clarificări sau eliminare a disputelor care au pus bazele unei ere noi între cele două imperii coloniale.

Una dintre cele mai faine idei ale lui Vișniec este aceea cu un manual de istorie comună pentru europeni. Adică, după ce constată eșecul realizării contemporane a unui manual de istorie comună pentru elevii din Franța și Anglia, Matei Vișniec vine cu o soluție formidabilă, respectiv realizarea unui manual de istorie comună pentru toate țările europene. Ceea ce ne dovedește că este un scriitor utopic! Să crezi într-o istorie care este văzută la fel nu de două țări, ci de întreaga uniune, asta da utopie!

(Și totuși, Franța și Germania au realizat în 2006 un proiect de acest gen, care s-a concretizat într-o serie de trei volume care să fie oferite elevilor de liceu. Conform Wikipedia reacțiile din alte state europene au fost favorabile. Adică se intenționa realizarea unor manuale comune între Cehia și Germania, Polonia-Germania, Slovacia-Ungaria… ceea ce ne sugerează că Matei Vișniec nu este un utopist 100%, că ideile de cunoaștere reciprocă au un rolul important pentru construirea unei păci durabile.)

Matei Vișniec: „Trebuie să ne cunoaștem. În timp ce Estul știe aproape totul despre Vest, ei nu știu aproape nimic despre noi! Diferențele sunt mari, în acest moment fiecare are alte preocupări, Estul este cu războiul la ușă, Vestul nu vrea să lucreze după 65 de ani!”

„Ideologia woke nu va reuși să ne distrugă valorile”

Matei Vișniec este un european convins și a vrut să ne transmită că salvarea lumii este tot Europa, tot democrația. Că avem puterea să ne protejăm de proiectele toxice care se oferă lumii acum de către marile dictaturi. O coincidență remarcabilă este cea referitoare la cultura woke, despre care scriitorul s-a exprimt afirmându-și încrederea că aceasta nu va reuși să distrugă civilizația și valorile reale ale umanității. Astfel, tot ieri, 4 iunie, pe când avea loc conferința „Europa Est-Vest: Atât de aproape și totuși atât de departe” de peste Ocean veneau informații că ideologia woke pierde teren.

Senatul Facultății de Arte și Științe de la Universitatea Harvard a decis să nenunțe la declarațiile de diversitate. Acestea erau văzute de critici ca niște limitări în dezvoltarea profesională. Nu ai putea să evoluezi și să te afirmi decât dacă ai fi un ideolog woke, să negi valoarea unei sculpturi din Grecia antică. Repet, informația din America a venit chiar ieri, în ziua acestei conferințe de la Timișoara.

„Partidul comunist francez – cel mai stalinist!”

Probabil că teama de reluare a unor greșeli din care oamenii n-au învățat nimic este obsesia lui Matei Vișniec. El se întreabă (și ar trebui să ne întrebăm): „Oare nu vedem corect ce se întâmplă? Nu cumva copiii noștri vor zice peste douăzeci de ani că noi am fost niște proști, căci nu am văzut ceea ce era evident?” Scriitorul, jurnalistul, ne explică și una din marile lui obsesii: idioții utili! Altfel, unii dintre ei niște oameni de mare valoare dar puși în slujba unor idei toxice.

A cauționat oare partidul comunist francez ororile stalinismului? O întrebare la care tot Vișniec ne dă răspunsul: „Au fost cei mai staliniști dintre toate partidele comuniste din Occident!” De fapt, spun eu, întrebarea aceasta este (încă) actuală și în societatea românească. Orori despre care ar trebui vorbit și despre care ar trebui să se citească în continuare. Vezi „Arhipeleagul Gulag” al lui Soljenițân și „Cel mai iubit dintre pământeni” al lui Marin Preda.

Aș vrea să închei cu crezul că doar scriitorii ne pot da răspunsuri la marile întrebări contemporane. Problema este cum îi facem pe tineri să citească despre ele!? Tot Matei Vișniec ne dă răspunsul: „Prin puterea exemplului!” Adică să oferim tinerilor modelul corect de urmat, să le dăm posibilitatea de a-și stimula imaginația. Respectiv să citim și nu să ne uităm la filme, iar ei, tinerii, văzându-ne, să ne copieze. Deci, da, Vișniec s-ar putea să fie unul dintre cei chemați!…

» Garry Kasparov, despre libertate, la Timișoara importantă

• Tweet
• Pin It